Jumătate de secol! Atât împlinește astăzi Răzvan Lucescu, cel mai în vogă antrenor român al momentului. Lider autoritar în Superliga din Grecia cu PAOK Salonic, cu 18 victorii și două remize, cu zece etape înainte de final, tehnicianul își sărbătorește ziua de naștere la muncă.

A fost într-o vizită-fulger la București, la începutul săptămânii, unde și-a petrecut 24 de ore alături de soție, Ana, de mama lui, Nely, și de foarte puținii apropiați.

– Răzvan, la mulți ani! Ce reprezintă 50 pentru tine, vârsta ta sau doar un număr?
– (râde) Eu nu-mi zic că am 50. Nu-mi prea dau seama că am făcut 50. Stau de vorbă cu mine, mă analizez, mă critic, îmi dau seama că se petrec schimbări. (se gândește) Mi-e tot mai greu să fac sport, mă trezesc, mă mai dor una, alta, călcâie, spate, genunchi, glezne, chestii umane. Apoi, sunt detalii la cum mă îmbrac.

– Adică?
– Caut confortul, nu mai sunt atent să fiu la modă. Acum 7-8-9 ani eram atent la toate aspectele. Dar cel mai important lucru, chiar am întrebat un prieten în avion, când veneam de la Salonic, dacă ar da timpul înapoi.

– Și ce a zis?
– A zis ca da. Cât are el? (râde) 65 de ani. Până unde, am întrebat. Până acolo, mi-a răspuns. Și eu i-am zis: „Eu nu l-aș da!”. Nici la 25, nici la 30, nici la 35 de ani. Asta înseamnă că mă simt excelent cu ceea ce trăiesc acum.

Unul dintre „animăluțele” antrenorului, Lucescu fiind un mare iubitor de animale, având și în Grecia câteva de care se ocupă personal

„Da, am și momente de nebunie”

– Cum e viața printre străini, acum când ești aproape să sărbătorești primul titlu de campion din cariera de antrenor?
– Am un prieten foarte bun la departamentul media, Kyriakos, și-mi spunea că fiecare echipă are fața, forma antrenorului. Zicea că la noi, la PAOK, echipa e și nebună, și echilibrată. Da, am și momente de nebunie, aș zice o nebunie care vine dintr-un spirit de luptă, cu absolut toți care sunt de partea cealaltă, dar sunt și extrem de calm în afara terenului, ușa e deschisă pentru orice explicație și discuție. Caut să motivez pe toată lumea. Dar pe teren mă transform, am o energie, o pasiune deosebită. Sunt spre dur, nu dur neapărat, și, mai ales, perfecționist.

– Ce n-ai mai vrea să repeți în cariera, în viața ta?
– Nu, n-am, nu e ceva ce n-aș vrea să repet! În gândirea mea, în interiorul meu, am acest crez, această convingere că omul trebuie să aibă experiențe și nu trebuie să regrete dacă acestea nu sunt bune. Trebuie să privești înainte și să înveți din orice! Am luat o decizie, gata, am luat-o și-am plecat înainte! Așa mi-am crescut și copiii. Eu am fost relaxat, soția a fost și este mai atentă. Copilul va face ce va dori, oricum. Eu am obligația să-i spun ceea ce cred eu că e bine, iar el să aleagă. Și am satisfacția de a avea niște copii extraordinari, liniștiți, departe de prostii și necazuri, iar ei la rândul lor au copii!

Răzvan Lucescu iubeşte Crăciunul, de aceea până acum nici nu a despodobit bradul

„Visam să fiu președintele României datorită imnului”

– Îți mai aduci aminte de ceea ce voiai să devii copil fiind?
– Președinte, șef de stat, aviator, adică pilot, și fotbalist! Asta visam în copilărie. Mă impresiona când ascultam imnul. Nu aveam eu treabă cu Ceaușescu, dar îmi plăcea „Trei culori cunosc pe lume”. Era fantastică atmosfera aceea dinaintea meciurilor de fotbal, apoi când venea câte un șef de stat, cum era primit cu imnul, cu armata, totul la linie. M-au impresionat astea. Acum, pentru nimic în lume n-aș mai vrea să fiu șef de stat. Și aviatorii au mari și multe responsabilități.

– Cum ai evoluat de-a lungul anilor?
– Întotdeauna am fost un băiat bun, un sufletist. Tânăr fiind, credeam că le știu pe toate, apoi am avut doi copii care m-au „ajutat” să devin responsabil. Ambiția s-a extins cu trecerea anilor, acum sunt om echilibrat în toate.

De la folk la Céline Dion

– Ești înnebunit după muzică, de ani buni. Ce asculți, ce te relaxează?
– Orice stil, de la pop la rock, de la latino la muzica folk românească. Dar îmi face plăcere și mă binedispune orice stil de muzică.

– La ce concert ai merge?
– Pff, nu-mi place să mă calc în picioare. Plus că sunt un om prea calculat, unde să parchez, când să ajung. Atmosfera? Uite, mi-ar plăcea să merg la un concert al lui Céline Dion. Nu doar melodia de la „Titanic”, îmi plac multe melodii ale ei. Ar fi și un concert mai normal, te-ar duce prin toate stările emoționale, e o tipă elegantă, ai simți o bucurie a vieții…

– Filme, actori?
– Anthony Hopkins, Al Pacino, Robert de Niro. I-aș invita pe toți la masă, nu mă poți pune să aleg doar unul. Mi-a plăcut filmul acela, când De Niro era într-un rol al unui spărgător de bancă, iar Al Pacino era detectivul. Prima dată când au jucat împreună, în „Heat”. Și acela când Pacino e orb, cu femeia, „Parfum de femeie”. Și acela cu el când e antrenorul unei echipe de fotbal american, are niște replici colosale, „Any Given Sunday”. Sunt multe filme remarcabile ale acestor cu adevărat staruri. Sunt mult prea mari.

Personalități născute pe 17 februarie

– Michael Jordan – sportiv
– Ed Sheeran – cântăreț
– Paris Hilton – model, star showbiz
– Marc Marquez – campion moto GP
– Octavian Belu – antrenor de gimnastică
– Ioana Radu – cântăreață

Citește și:

EXCLUSIV / Răzvan Lucescu, antrenorul român care face istorie la PAOK, povestește cum este viața în Grecia, după 5 ani petrecuți în această țară. „Lucrurile simple au ajuns să mă facă fericit”

Urmărește-ne pe Google News