„Nu trebuia sa joc in Norvegia!”

Libertatea: Cum mai stai cu sanatatea? Adrian Ilie: Acum sunt mai bine, dar trebuie sa am mare grija cu recuperarea, s-o iau usor-usor, ca sa nu mai am parte de asa ceva. L-am adus din Spania si pe Paco, preparatorul fizic, care are grija de tot si care ma supravegheaza si cand fac exercitii, si cand alerg prin parc (n.r. Parcul Romanescu). Cand te-ai lovit? E o poveste mai veche la mine, ca aveam probleme cu adductorii si totusi intram sa joc, desi operatia asta trebuie s-o fac la un moment dat. Asa, am fortat si la Alaves, si cu nationala. E clar ca n-am cum sa scap de operatie, dar intrebarea e cand s-o fac, pentru ca acum, cand e perioada de transferuri, ar fi culmea sa le spun cluburilor care ma cauta: „Vreau sa vin, dar trebuie sa ma operez mai intai si dupa aia sa mai stau o luna pe tusa!”. Si-atunci ce-o sa se intample cu tine? Daca nu ma voi reface total pana la startul sezonului, atunci am sa vorbesc cu conducerea clubului la care voi ajunge sa nu ma plateasca atat timp cat sunt in recuperare. Nu mi s-ar parea corect sa le iau banii si dupa aia sa le zic oamenilor ca nu sunt apt 100%. Ce oferte ai? Cea mai importanta pentru mine e cea de la Celta Vigo, echipa calificata in Liga Campionilor. Zilele acestea, impresarii mei trateaza direct la Vigo, cu conducerea clubului, o eventuala intelegere. Sper sa iasa bine, mai ales ca Celta vrea sa renunte la Mostovoi, care are deja o varsta si nu mai intra in planurile lor de viitor. Alte optiuni? Partizan Belgrad, care mi-a trimis prin fax o oferta destul de modesta pentru mine, zic eu, adica un contract in jur de 300.000 de dolari pe an. Acolo ma vrea Lothar Matthäus, care e antrenor si care trage sa duca echipa in Liga Campionilor. Ar mai fi Panathinaikos Atena, Betis Sevilla, care ma cauta din nou, ceva de prin Franta si, evident, chinezii de la Dalian Shide. Ultimii sunt si cei mai insistenti, ca mi-au transmis ca-mi trimit banii dinainte, in Romania, si eu sa vin abia dupa aia la ei! De refuzat, am refuzat pe Eintracht – la Berlin, unde eram la un control – care-mi dadea vreo 300.000 de dolari pe an, dupa ce Ganea tocmai refuzase 250.000. De ce te-ai certat cu Iordanescu? A fost episodul din meciul de la Craiova, cu Bosnia-Hertegovina, in care am fost chemat la margine sa fiu schimbat. In mod normal, nu m-ar fi deranjat sa fiu inlocuit, ca doar asta e dreptul si alegerea antrenorului. Dar nu in conditiile acelea, in care nu mai putin de doi coechipieri din teren cereau sa fie schimbati, ca nu mai puteau din cauza accidentarilor. De-aia m-am suparat, dar dupa meci am discutat cu nea Puiu si totul s-a linistit. Pana la urma, am si eu dreptul sa fiu nervos uneori. Ce s-a intamplat cu tine la Oslo? Acum, daca stau mai bine si ma gandesc, cred ca nu trebuia sa joc la Oslo. Nu aveam meciuri in picioare, asa ca era clar ca nu pot duce doua meciuri la rand, in patru zile, ca titular. Mai ales ca la Oslo, in afara de luni, nici nu prea ne-am antrenat, ca n-am avut unde. La antrenamentul oficial m-am mai si lovit, destul de serios, la piciorul fara probleme. Si-atunci de ce ai jucat? Eu am spus cui trebuia sa spun care e situatia mea exacta, anuntand in acelasi timp ca voi intra daca e nevoie de mine. Dar cum, din minutul 25, durerea la picior devenise tot mai suparatoare, la pauza, in vestiar, am cerut sa fiu schimbat. Oricum, e foarte greu pentru mine sa joc retras pe extrema. Simt ca nu acolo e locul meu. De altfel, la momentul actual, nationala nu mai are mijlocasi de banda, nici pe stanga, nici pe dreapta. S-a spus ca „stranierii” nu platesc impozit din ce castiga la nationala… Mi se pare o mare minciuna. Pai, toti fotbalistii care au statut de rezident intr-o tara sau alta, Spania in cazul meu, nu mai platesc nici un impozit statului roman, ci numai fiscului din tara respectiva! Sunt impozitati inclusiv banii castigati la nationala. Pentru ei e mai greu sa verifice ce afaceri ai tu in Romania, dar in privinta conturilor nici nu discuta cu tine. Te taxeaza si gata!