ComenteazăLa punctul 1 se specifica negru pe alb că „Sportul Studenţesc estede acord ca jucătorul Gheorghe Hagi să fie detaşat la Steaua, pentru jocul de la Monaco, din data de 15 decembrie 1986 până pe 25 februarie 1987”, iar la punctul 5: „La data de 26 februarie 1987, jucătorul se va prezenta la Sportul Studenţesc”.
Hagi a jucat în majoritatea amicalelor din acea iarnă: cu Locarno (3-2), Borussia Moenchengladbach (2-2), AS Roma (0-1), Empoli (1-0), AC Torino (1-1), Arezzo (2-1), dar n-a marcat niciun gol. Steaua a câştigat Supercupa Europei, disputată la Monte Carlo, pe 24 februarie, contra celor de la Dinamo Kiev chiar prin golul marcat de Hagi. Portarul Cianov a fost păcălit de mingea deviată de zid şi acela a rămas singurul gol al partidei dominate categoric de „roş-albaştri”.
„Măi, Gică, tu n-ai vrea să rămâi la Steaua?”
Povestea rămânerii lui Gică la Steaua, redată în amănunt în biografia „Hagi”, a fost fabuloasă. Pe 26 februarie 1987, ziua în care trebuia să se întoarcă la Sportul Studenţesc, „Regele” abia se întorcea în ţară. Pe aeroport a avut o surpriză: nu-l aştepta nimeni de la Sportul. Astfel că a plecat spre oraş cu Nicolae Gavrilă, comandantul Stelei. Pe drum, Ema, soţia lui Gavrilă, a spart tăcerea cu o întrebare pe care comandantul ar fi vrut să i-o adreseze jucătorului, iar Gică, probabil, o aştepta. Cei doi n-au luat cuvântul, astfel că Ema Gavrilă a simţit nevoia să se implice: „Măi, Gică, tu nu ai vrea să rămâi la Steaua?”. „A, păi cui nu i-ar plăcea să joace la Steaua?”, a răspuns Hagi. Au urmat alte zile de negocieri de pe poyiíi de forţă, în care gruparea din Ghencea a fluturat „argumentul” suprem, numele lui Valentin Ceauşescu, şi, până la urmă, Hagi a rămas la Steaua. Au urmat trei ani fabuloşi la finalul cărora a devenit primul şi, până acum, singurul român transferat la Real Madrid.