Alexandru Bourceanu s-a născut la Galați într-o familie de ingineri. „Înainte de Revoluție, au avut o situație foarte bună. În primii ani după, o situație bună. Au lucrat la combinat, făceau metalurgie, apoi au renunțat. Perioada de după ’95-’96 a fost însă foarte complicată. Am fost săraci! La limita supraviețuirii!”, a spus acesta în emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.ro.
Chiar dacă a iubit fotbalul de mic, Alex nu s-a gândit niciodată la bani: „Obiectivul n-a fost niciodată să agonisesc. Banii vin, se duc… Până la 20 de ani n-am câștigat bani. Apoi până la 22 câștigam o sută de dolari pe lună, titular în Liga 2”. Evoluțiile lui Alex l-au adus de la Galați la Timișoara, apoi la București. La FCSB. „În România jucam la echipa de club, mergeam în cupele europene, jucam la echipa națională și aveam 10.000 de euro pe lună. Când am început să câștig bani cu care mi-aș fi putut aranja altfel viața, m-am accidentat!”.
Cel mai mare contract al carierei l-a avut în Turcia, la Trabzonspor, 725.000 de euro pe zece luni! Dar cu gândul la fotbal și la performanță a decis să încheie amiabil contractul și să revină acasă. Să joace meci de meci la FCSB, să prindă echipa națională și să ajungă la Campionatul European din 2016. „O mișcare greșită”, spune acum. A ratat convocarea la Euro 2016 și a pierdut și o grămadă de bani.
N-a renunțat și a venit transferul în Rusia, la Arsenal Tula, dar totul s-a dărâmat în urma unei alte accidentări. Mult mai gravă, o fractură de metatarsian, care practic i-a încheiat cariera. A pus ghetele în cui și s-a pus pe afaceri. A rămas în fenomen și și-a deschis o clinică de recuperare sportivă. A mers cât a mers, dar pandemia i-a distrus afacerea.
„Nu am abilități de businessman. Mă ocup de câteva chestii mici”
„Am pierdut bani… Nu sunt foarte importanți. Unii oameni își pierd mâinile, vederea, copiii, părinții. A mers cât de cât o perioadă, dar nu la un nivel la care să fi fost foarte mulțumit. A mers până a început pandemia, apoi am decis să o vând. Am recuperat o parte mică din ea. Per total am pierdut 300.000 de euro! Abilitățile mele sunt limitate în acest domeniu”, spune fostul mijlocaș.
Alături de soție n-a renunțat la businessuri și a decis că e momentul să schimbe domeniul de activitate: și-a făcut un restaurant, în centrul Bucureștiului: „Eu nu am abilități de businessman. Mă ocup de câteva chestii mici acolo. Soția mea se ocupă de afacere. Acum e dificil, cu pandemia. Închidem la 21:00, restricții, cine știe ce mai urmează?”.
Dar cum fotbalul e marea dragoste a lui Alex, acesta a decis că vrea să ajungă antrenor. S-a înscris la Școala de Antrenori, dar și la niște cursuri speciale în Olanda: „Studiez fotbalul. Studii despre metodologii, periodizare, abilități de comunicare, tot ce înseamnă fotbalul. Voi spune ceva și lumea va râde! Un an și jumătate de cursuri m-a ajutat mai mult decât o carieră de fotbalist ca să înțeleg acest sport”.
Cred că aș îndrăzni și le-aș dat jucătorilor un sfat. Să valorifice mai bine timpul liber pe care-l au, să se dezvolte personal, să citească, să învețe lucruri noi, să aibă câteva pasiuni mărindu-și orizontul. Când joci fotbal, trăiești într-o bulă
Alexandru Bourceanu