Pe stelişti i-a terminat un antrenor de femei!

Sezonul trecut, Romeo Bunică a fost personajul SF al poveştii. Golul său din meciul tur, de la Buzău, dintre echipele-surori Gloria şi Steaua (1-1) a însemnat, practic, ratarea titlului pentru trupa „roş-albastră”, care a pierdut titlul în faţa lui CFR Cluj la un punct diferenţă. Duminică, a mai aterizat un OZN, de data asta în Ghencea. La bord, supernecunoscutul antrenor Mario Marinică, instalat recent pe banca formaţiei din Crâng în locul portughezului Magalhaes.

Cine eşti, dumneata, domnule Marinică? In­trând în miezul pro­blemei, lucrurile parcă nu mai ţin doar de fantezie, ci şi de pregătirea profesională. Marinică are 43 de ani şi e an­trenor cu licenţă Pro obţinută în Anglia! Scouter, antrenor la Gloria II Buzău şi ma­nager gene­ral adjunct al primei echipe, acesta a semnat un contract pe trei ani cu clubul, sperând să revigoreze fotbalul buzoian.

El explică: „Am luat un punct la Steaua cu o echipă de jucători foarte tineri. Să ştiţi că nu e un rezultat chiar întâmplător, pentru că asta îmi place cel mai mult, asta e specializarea mea, să lucrez cu tineretul. Eu am plecat în 1992 din România şi am antrenat la departamentele de juniori de la Leyton Orient, aproape şapte ani, de la Arsenal, de la la Crystal Palace, Chelsea şi Fulham”.

Recomandări

Lider al Hezbollah, ucis într-un atac israelian la Beirut. Ibrahim Aqil era urmărit de 4 decenii, SUA ofereau 7 milioane de dolari pe capul lui

Tehnicianul „Ste­lu­ţei” a povestit cum a de­venit antrenor: „Ini­ţial, am plecat în Ir­lan­da, apoi m-am înscris la un curs de turism şi management, la Uni­ver­sitate. Acolo, aveam ore de fotbal şi, ob­ser­vând că am oarece ta­lent, un coleg m-a chemat să joc alături de el, la un club semiprofesionist din Lon­dra, Barking”. Ce s-a în­tâm­plat pe urmă? „Au ră­mas fără an­tre­nor la un moment dat, iar eu, fiind cel mai citit, m-am oferit să-i ajut de pe banca teh­ni­că. Am avut rezultate foarte bune şi m-au tri­mis să fac şcoala de an­tre­nori pe banii lor!”, re­me­mo­rează Mari­nică.

Cel mai fericit moment din ca­rie­ra lui Mario Ma­ri­nică în An­glia a fost în­re­gistrat, fără discuţie, la fi­na­lul se­zonului 1999-2000: „Atunci am lucrat la academia de fotbal a lui Arsenal Londra, la echipa de fete sub 15 ani. Am intrat în cartea de is­to­rie a clubului, pentru că am luat titlul, Cupa şi Cupa Ligii, cu 49 de victorii consecutive. În tot anul, am făcut o remiză!”.

A lucrat la Rocar şi la FC Argeş

După 2001, Marinică s-a întors acasă şi a lucrat la Rocar, la FC Argeş, la Sportul şi la Cimentul Fieni: „Aveam meci de meci probleme cu arbitrii, aşa că am renunţat şi m-am întors în Albion, activând ca antrenor-educator în cadrul federaţiei engleze”.
A jucat la juniori la Steaua!
Marinică dezvăluie că a jucat fotbal la nivelul junio­rilor: „Am început la Dinamo, apoi am trecut la Steaua. Eram mijlocaş central. Am mai fost pe la Rocar, Mecon şi Girueta, am prins meciuri în liga a treia. A venit o hepatită complicată şi m-am lăsat”.

Recomandări

Interviu | Bogdan Iancu, doctor în drept constituțional comparat: „E bine că MCV a fost ridicat, nu puteam ține la infinit România într-un fals statut de paria”

Recunoaşte că a avut şi noroc
Dacă Massimo Pedrazzini a explodat la conferinţa de presă şi s-a considerat „antrenor blestemat de Dumnezeu”, Marinică a fost fair: „Într-adevăr, am avut mult noroc, a ieşit 1-1 la Steaua, care putea să ne bată cu 2-3 goluri diferenţă”. Model de antrenor îi e George Graham, fost la Arsenal.

Prieten cu Pedrazzini
Pe vremea când antrena la Arsenal, clubul londonez a făcut un schimb de experienţă cu Inter, unde Pedrazzini era şeful centrului de copii şi juniori: „Am rămas prieteni”. Marinică şi-a amintit că a ajutat Stea­­­ua: „Le-am adus o sponsorizare de 60.000 $, constând în produse energizante”.

„E Goian de Buzău!”
Cătălin Vlaicu (23 de ani), cel care a marcat golul de 1-1 în Ghencea, fusese junior la Gloria. Juca libero clasic sau fundaş central şi avea un viitor promiţător. Numai că, în 2005, când avea 20 de ani, şi-a zdrelit ligamentele, s-a operat şi adio performanţă! În fe­bruarie, anul trecut, bătea mingea pe la Rm. Sărat.

„Acolo l-am găsit. Îl ştiam bine, aveam încredere că pot să fac fotba­list din el. Păs­trând proporţiile, i-am zis că va deveni un Goian al Buzăului. Se va dovedi că am avut dreptate. Poate să crească în valoare, e încă tânăr”, povesteşte Ion Viorel, care l-a avut în lotul cu care a promovat în Liga I în sezonul trecut. Jucător polivalent, care poate evolua şi în defensivă, şi ca mijlocaş la închidere, Vlaicu a fost una dintre puţinele constante ale Gloriei în acest sezon. După plecarea antrenorului Magalhaes şi după numeroasele schimbări din lot, a devenit căpitan al echipei. Patronul Constantin Bucur a explicat: „E buzoian şi e cel mai cumintedin lot”.

Recomandări

Valoarea companiei Gabriel Resources s-a prăbușit. Cât de jos a ajuns la bursă acționarul majoritar de la Roșia Montană Gold Corporation

Vrea să se însoare

Vlaicu, student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Buzău, a început fotbalul la Gloria, cu Gabriel Marcu, la echipa mare fiind promovat de Ion Viorel. Pe când avea 20 de ani, a avut o ofertă tentantă de la o echipă din Moldova, dar a ratat-o din cauza accidentării la
ligamente. În afară de fotbal, se uită la filme de acţiune, comedii şi documentare. Potrivit ziarului „Æansa buzoiană”, Cătălin se va însura cu Roxana Topriceanu, cu care e împreună din vremea când el avea 17 ani. Naş va fi Claudiu Ionescu, colegul său de echipă.

Urmărește-ne pe Google News