Mircea Lucescu a fost primul “export” al Romaniei fotbalistice dupa Revolutie. A ajuns in Italia, intr-un teritoriu “interzis” pana atunci pentru tehnicienii romani. La fel ca si acum! Libertatea a refacut traseul antrenorului roman in Italia. Lucescu a pregatit timp de sase sezoane si jumatate patru echipe diferite din “Cizma”. Si in Serie A, si in Serie B.
Aventura bucuresteanului a inceput sub turnul aplecat din Pisa, in 1990. Lucescu i-a cucerit pe suporterii echipei toscane dupa un inceput fulminant: 1-0 la Bologna, urmat de un 4-0 cu Lecce. Desi avea jucatori mari in formatie, ca Piovanelli si Padovano, argentinienii Simeone si Chamot, vicecampioni moniali la acea ora, sau suedezul Henrik Larssen, viitor campion european cu Danemarca, Pisa a luat-o la vale si s-a afundat in subsolul clasamentului. Tehnicianul roman si-a reziliat acordul, fiind inlocuit cu Luca Giannini, insa echipa a terminat campionatul pe locul 16 si a retrogradat. A fost ultimul sezon petrecut de Pisa in Serie A.
La cateva luni, in iulie 1991, Lucescu a fost angajat de presedintele Luigi Corioni la Brescia, grupare care se zbatea in liga a doua. In primul sezon, romanul a castigat Serie B si a promovat. In urmatorul an, a dat lovitura aducandu-l pe Hagi de la FC Barcelona. A creat “Brescia Romena”, incorporandu-i in echipa pe Raducioiu, Sabau, Hagi si Mateut. Desi Raducioiu a marcat 13 goluri, Hagi – 6 si Sabau – 4, bataliile cu granzii Juventus, AC Milan sau Lazio s-au incheiat fara succes, Brescia ocupand locul 16 in Serie A, apoi pierzand meciul decisiv pentru mentinerea in prima divizie, 1-3 cu Udinese. Apoi, neobositul Lucescu a reusit din nou promovarea, insa dute-vino-ul s-a incheiat in urmatorul an cu o noua retrogradare din Serie A, de pe locul 18. Lucescu a mai stat un an la Brescia, insa dupa locul 16 in Serie B a parasit echipa lombarda. Cele cinci sezoane petrecute la formatia lui Corioni au insemnat doua promovari si doua retrogradari, dar si cucerirea unui trofeu: Cupa Anglo-Italiana, dupa 1-0 cu Notts County pe Wembley.
In 1996, Reggiana l-a angajat pe tehnicianul roman. Columbianul Adolfo Valencia, belgianul Grun, rusul Simutenkov si romanul Sabau au fost atuurile lui nea Mircea. Fara succes! Reggiana a incheiat campionatul pe ultimul loc si Mircea Lucescu s-a intors acasa, la Rapid.
Anul 1999 a adus bomba: romanul a fost instalat la celebra Internazionale Milano! A fost antrenorul roman care a pregatit, pentru sase luni, cea mai mare densitate de vedete pe metru patrat: Pagliuca, Bergomi, Djorkaeff, Simeone, Paulo Sousa, Aron Winter, Javier Zanetti, Ze Elias, Kanu, Pirlo, Ventola, Zamorano, Roberto Baggio sau Ronaldo. A fost ultima “reprezentatie” a antrenorului roman in Italia. Scolit in cel mai puternic fotbal din lume, Lucescu s-a retras de ceva vreme spre estul Europei, predandu-le turcilor si ucrainenilor adevarate lectii de viata.
Cea mai mare performanta a lui Mircea Lucescu in perioada in care a antrenat in Italia este lansarea in fotbalul mare a lui Andrea Pirlo. Un pusti pe vremea in care juca la Brescia, Pirlo i-a castigat increderea totala romanului, care a mers pe mana lui si a castigat. Pirlo a jucat sub comanda lui “Luce” si la Inter Milano si a ajuns peste ani titular in nationala Italiei si om de baza la AC Milan. Al doilea fotbalist lansat de tehnicianul roman a fost francezul Silvestre. Nebagat in seama la Inter de antrenorii precedenti, Silvestre a fost titularizat de Lucescu in linia de fund. Aceasta a insemnat renuntarea la nigerianul Taribo West, care, de suparare, i-a aruncat tricoul in fata romanului! Silvestre joaca acum la Manchester United si e titular in reprezentativa Frantei.