I-au dedicat calificarea în finală! Dado a slăbit 35 de kg în două luni!

Actualizat pe 10 mai 2015, 23:04

CSU Asesoft Ploiești s-a calificat pentru a 12-a oară la rând în finala Ligii Naționalei de baschet, încheind joi seară seria cu Energia Tg. Jiu, după un dramatic 88-86 în Gorj (3-1 la general). Campionii en-titre, 11 titluri din ultimele 12, i-au dedicat succesul antrenorului lor Vladimir Arnautovici, care se luptă acasă, la Belgrad, cu o boală teribilă.

”L-am sunat și i am cantat ”Dado, te iubim, în toate limbile: sârba, româna, engleză, greacă și lituaniană. Era bucuros tare”, povestește președintele prahovenilor, Ionuț Georgescu. ”Vreau să cucerim din nou trofeul. Să mergem cu toții la Belgrad, să i-l oferim”, a adăugat oficialul prahovean. Asesoft va disputa finala campionatului cu BC Mureș, după sistemul cel mai bun din 5 meciuri. Cum ploieștenii au fost primii în sezonul regulat, vor avea avantajului unui meci în plus pe teren propriu. Primele partide sunt în Prahova, pe 18 și 19 mai.

În urmă cu două luni, după ce a fost la Belgrad, la funeraliile socrului său, Arnautovici, 43 de ani, s-a simțit rău, obosit, și a fost la un control de specialitate amănunțit. I s-a depistat o tumoră la ficat și, de atunci, muntele de om care e Dado luptă eroic cu boala. ”Psihic a fost întotdeauna un om puternic, e tare ca piatra, din păcate fizic stă mai rău”, afirmă prietenii tehnicianului de la Asesoft. ”Are zile foarte proaste, urmate de două zile bune. El, care avea peste 100 de kilograme, a slăbit deja 35! Organismul e slăbit, dar se bate cu suferința”, adaugă amicii sârbului.

Din cauza faptului că organismul e slăbit, Dado încă nu a început ședințele de chimioterapie, și face doar tratamente naturiste.

“Îi urăm însănătoșire grabnică și îl așteptăm alături de noi cât mai repede. Cu siguranță va reveni de două ori mai puternic”, speră președintele Ionuț Georgescu. “Secundul” Sasa Ocokoljic s-a ocupat, în toată această perioadă, de pregătirea echipei și a făcut-o excepțional.

A luptat doi ani în războiul din Bosnia

Vladimir Arnautovici are o poveste de viaţă fascinantă: a luptat peste doi ani în războiul din Bosnia, conducând un comando de 13 soldaţi, dar a scăpat teafăr! Viaţa pe front a fost o loterie: “În fiecare zi, mă gândeam că o să mor!”, ni s-a destăinuit Arnautovici, într-un interviu pentru Libertatea, de acum doi ani. Arnautovici a absolvit Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. El vorbeşte, citeşte şi scrie aproape perfect în limba română. “Am avut la facultate colegi vietnamezi, care îmi veneau cel mult până la piept. Când ieşeam de la cursuri, ziceai că eram tata şi copiii”, s-a amuzat Arnautovici, care are şi cetăţenia română. “Dado” a câştigat titlul cu Asesoft şi ca jucător, şi ca antrenor, performanţă unică în Europa. El a venit la Ploieşti în 2000 şi a evoluat până în 2004, anul primului titlu pentru CSU. În 2009, a fost “secund”, apoi a devenit “principal”, cucerind patru titluri şi două Cupe!

–––––
Cariera tânărului baschetbalist Arnautovici a fost compromisă de război disputat între etnicii sârbi şi musulmani din Bosnia. “Dado” a ajuns pe front dintr-o “trădare”: “Luasem un test la recrutare şi urma să lucrez la transmisiuni acasă, la Banja Luka. Mă rugasem şi de cel mai bun prieten să înveţe, dar n-a făcut-o şi n-a luat testul! A ajuns la o unitate în război. A rezistat trei zile! A plâns, s-a dat cu capul de pereţi, avea şi o pilă mare… După o săptămână, am primit o scrisoare în care mi se spunea să-mi iau cele necesare, pentru că plec într- o misiune”.

A ajuns pe front din cauza unui prieten

Să vedeţi continuarea: “Când am ajuns la Statul Major, mi-au dat arme şi o grenadă, să mă sinucid dacă sunt prins. Aveam să plec la luptă 2 ani, o lună şi 14 zile… «Prietenul» apelase la pile. Trebuia să aducă pe cineva în locul lui, iar el m-a ales pe mine. N-am mai vorbit niciodată! Cariera mea de baschetbalist era distrusă”.
Viaţa pe front a fost o loterie: “În fiecare zi, mă gândeam că o să mor!”, ni s-a destăinuit Arnautovici. Comandantul unităţii a căpătat încredere în el şi i-a dat comanda a 12 oameni. Cu el, 13! “Eram un comando de recunoaştere. Ni se ne spunea că tancurile în faţa cărora mergem costă 3.000.000 $, iar vieţile noastre nu fac nici cât o ceapă degerată! Eram şi mare, mi-era groază de rafale sau de atacuri. Şi dacă nu voia, tot mă nimerea cineva! Au fost clipe groaznice, au explodat bombe la un pas de noi”.

“Dado” a cedat după doi ani: “Am făcut cerere să devin profesionist. Dacă tot mă pândea moartea în orice clipă, măcar să iau bani. Apoi, s-a dat o lege conform căreia soldaţii care începuseră facultatea puteau fi disponibilizaţi, dacă aduceau o adeverinţă de studii. Am adus-o şi l-am prins beat pe comandant! Se rugase de el să fiu lăsat la vatră inclusiv ministrul sporturilor, dar el refuzase. Ameţit de alcool, mi-a semnat hârtia. Am predat armamentul şi dus am fost. Dacă se trezea, îmi rupea actul! Am plecat printr-o pădure, pe lângă armata rivală. Un marfar m-a dus acasă. Am făcut şase ore”.

A sărit dintr-un marfar în mers, apoi a făcut cel mai bun meci al carierei

Arnautovici şi-a adus aminte şi de primul drum acasă după război. O adevărată aventură, pentru că de locomotiva marfarului cu care a plecat erau ataşate 100 de vagoane în loc de 40! “Mecanicul mi-a spus că avem o pantă, la un tunel, pe care nu ştie dacă o urcă. «Dacă se aprinde lumina asta roşie în cabină, luăm foc, aşa că sari din tren!» Pe la jumătatea urcuşului, s-a aprins lumina roşie. Mi-am zis că n-am murit în război şi mor acum, ca fraierul, în tunel. Am sărit! Marfarul s-a întors 15 kilometri, a revenit cu viteză mai mare, m-a luat şi am urcat. Am făcut 14 ore până acasă, dar am ajuns!”. Era într-o joi. Vineri, deja îl luase Banja Luka în lot. A bătut în meciul cu Beobank, Arnautovici marcând 17 puncte. După doi ani de pauză, a făcut cel mai bun meci al carierei, apoi s-a transferat la adversar. A urmat o carieră frumoasă în Serbia, sosirea în România, titlu ca jucător şi titlurile ca antrenor.

Războiul a făcut 40.000 de morţi

Bosnia şi Herţegovina şi-a declarat independenţa de fosta Iugoslavie la 1 martie 1992, după un referendum boicotat de bosniacii sârbi, care doreau ca statul să rămână parte a Iugoslaviei. Au urmat tensiuni şi incidente militare ce au condus, la 6 aprilie, la izbucnirea războiului. Sârbii au atacat diverse părţi ale Bosniei, în funcţie de liniile etnice de demarcaţie. Interesul Croaţiei, implicată şi ea în război, a vizat securizarea teritoriilor locuite de croaţi. Războiul s-a încheiat în decembrie 1995, prin semnarea Acordurilor de Pace de la Dayton, acorduri ce au consacrat structura actuală a statului Bosnia şi Herţegovina. 40.000 de oameni, majoritatea civili, au fost ucişi în lupte. Situaţia nu e simplă nici azi, Bosnia având două vame, două poliţii şi două guverne – unul sârb, altul musulman .

A lucrat în televiziune

În parteneriat cu Prima TV, Arnautovici s-a ocupat de varianta sârbească a emisiunii “Trădaţi în dragoste”. “Mi-a plăcut la nebunie să mă ocup de castinguri, să aleg locurile de filmare în Belgrad, să traduc scenariile, să aleg bodyguarzii”, ne-a declarat Vladimir. Cu toate acestea, “Dado” n-a fost trădat în dragoste: are o soţie minunată şi doi copii, un băiat şi o fată.

Urmărește-ne pe Google News