După șapte sezoane în Peninsula Scandinavă, portarul slovac Robert Veselovsky (29 de ani, 1.86m) s-a transferat la Universitatea Cluj. A contribuit, anul trecut, la salvarea de la retrogradare, iar miercuri a fost eroul ”șepcilor roșii”. A parat două lovituri de departajare în returul semifinalei de Cupă cu CFR Cluj (0-0 în tur, 0-0 în retur, 4-2 după penalty-uri) și și-a calificat echipa în finală.
Format la FK Nitra, echipa din orașul natal, ”Vese” a mai evoluat la Slovacko sau la Slovan Bratislava, apoi a ales să-și continue cariera în Scandinavia. A trecut, pe rând, pe la Osters (Suedia), Haugesund (Norvegia), Viborg și Horsens (Danemarca). Pentru ”U” Cluj, club la care a sosit în 2013, a strâns deja 36 de partide. Iar miercuri seară a fost eroul ”șepcilor roșii”.
Într-un interviu pentru stiridesport.ro, slovacul a explicat cum de ales Liga I: ”Înainte să mă transfer din nord în est l-am sunat pe Pavol Farkas (n.r. – Ternana, Serie B), fundașul care a fost la Vaslui. Am crescut împreună, l-am întrebat de oraş şi de club şi mi-a recomandat Clujul. Oricum, când am primit oferta de la ”U”, eram într-o situaţie complicată. Rămăsesem de trei luni fără echipă, deci trebuia să mă decid rapid. Aveam nevoie de jocuri, să mă relansez”.
Comparația Nord vs Est
”După cinci sezoane în Danemarca și aproape două în România, mi-e clar, sunt două lumi diferite din toate punctele de vedere, fotbalistic şi social. În Scandinavia, fotbalul este unul bazat pe forţă, e mai fizic. Dacă mă uit la jucătorii din România, luaţi individual, pot spune că sunt mult mai înzestraţi fotbalistic. Dar când vine vorba de atitudine, de a trage din greu, românii sunt puţin în urmă la acest capitol”.
Primul meu şoc în România
”Stadionul pe care am jucat la Constanța. Era, practic, o ruină, nu mi-am imaginat aşa ceva”
Fanii ”studenților”
”Suporterii Universităţii sunt incredibili! Aceşti băieţi chiar duc în spate acest club”;
Are o fetiță de un an și jumătate
”Soţia mea este la Cluj-Napoca, ne simțit foarte bine. Nevasta e aici împreună cu fetiţa noastră, care are un an și jumătate. Le place foarte mult aici, faţă de Danemarca, unde oamenii sunt mai retraşi. În România, oamenii sunt mult mai deschişi, îi poţi simţi pe străzi, beau cafea la terase, discută”.
În poartă, de la început
”De la 7 ani, când m-am apucat de fotbal, mi-am dorit să apăr poarta. Am început în oraşul meu natal, la FK Nitra. Apoi, la vârsta de 17 ani am fost promovat la echipa mare, fără să am vreun contract de profesionist. M-am mutat în Cehia unde am jucat doi ani la FC Slovacko, însă am avut nişte probleme cu un antrenor şi m-am decis să plec”;
”Am 28 de ani, cred că am atins o maturitate în joc. Sper să joc până pe la 40 de ani, precum portarii din Premier League”
”Îmi plăcea foarte mult Reina la Liverpool. E rapid, dar are şi atitudine în careu. Îmi place şi de Valdes, care e şi el puţin nebun”;
”A fost o mare petrecere după calificare în familia Universităţii”.