În această perioadă, a schimbat 20 de preşedinţi de club şi 60 de antrenori, de la Gheorghe Ivan, Dan Ologeanu sau Florian Lăzurean, la Flavius Domide, Marin Lupaș ori Adrian Alexandrescu şi de la Nicolae Pantea, Victor Komisar şi Ioan Pătraşcu la Jackie Ionescu, Ionuț Popa, Marius Lăcătuș sau Ionuţ Chirilă.
”Primul meu contact cu UTA a fost la un turneu de iarnă, denumit Cupa 16 februarie. CFR Timișoara organiza competiţia la care mai participau UTA, Poli, Corvinul, CSM Reşiţa sau U Cluj și FC Bihor.
Tremurici în seara primului masaj!
În seara primului meci al nostru, după ce i-am masat pe jucători, îmi tremurau mâinile. Nu le mai simţeam. De unde să fiu obişnuit pentru atâta masă musculară? Seara, când se servea tradiţionala supă cremă de legume, de la farfurie până la gură n-a mai rămas nimic din lingură.
Dan Ifrim:
Cursul de masaj l-am făcut apoi, la Bucureşti la fără frecvenţă. Apoi m-am specializat, la Institutul pentru Educaţie Fizică şi Sport. Am făcut practică pe Doina Melinte sau Maricica Puică”, ne spune cel care a fost responsabil cu buna dispoziție în familia roș-albilor de pe Mureș.
Țucudean și Prunea, ”nașul” și ”finul”, și mintea lui Coraș
Marius Țucudean, tatăl lui George, l-a învins pe Florin Prunea într-un UTA – Dinamo 1-0, în 1993.
”Eram la București, pe National Arena, la o finală a Cupei României câștigată de Dinamo cu Rapid. Dintr-un ascensor, la unul dintre etaje, îl văd pe Prunea și ce-mi vine: îi strig ”finuleeee” și când se uită la mine îi spun: ”Aici e nașul Țucudean! Normal că a râs și mi-a făcut cu mâna. Incredibil ce gol i-a dat Marius Țucudean lui Prunea. Atunci toți s-au dus la gardul de la tribuna întâi, în minutul 82. Unul singur i-a tras jos, unul câte unul: Marcel Coraș. Era jucător cu o experiență și le-a spus colegilor săi ”Cu Dinamo e, ca și cu nemții, nu te joci. Nu ești sigur că i-ai bătut decât când se urcă în autocar. Atunci m-am bucurat și eu, chiar dacă sunt dinamovist de la 7 ani”, afirmă cel care este în prezent directorul unui complex SPA al familiei Țucudean.
Atent la meniul jucătorilor
O amintire se leagă și de Steaua lui Marius Lăcătuș, cu care avea să colaboreze ulterior, când ”Fiara” a antrenat la Arad.
Vine și istorisirea: ”Aveam relații la Hotel Central. După victoria cu Steaua, 1-0 în toamna lui 93, când suporterii au venit la vestiare cu lăzi de bere să cinstească golul lui Adi Ungur, m-am urcat frumos pe bicicletă și am plecat la Central, unde erau cazați militarii. Am vrut să știu ce au mâncat înainte de meci. Era un maior de serviciu și i-am spus că doresc să ajung la bucătar.
Nu se poate, aici e secret, e Steaua zice el.
Tovarășu maior, lucrați la un hotel din Arad. În Arad este o echipă UTA, care azi a bătut-o pe Steaua!
Da, haideți cu mine la bucătărie.
Acolo, am rămas șocat de ce au mâncat steliștii înainte de meci. Lăcătuș a servit castraveți acri. Noi mâncam numai fiertură. Mai bine lovea o tarie inainte de meci. Că a fumat pe culoarul de la vestiare, nici nu mai contează”.
”Bucătăria” italiană: de la bromură, la afrodisiace!
O perioadă aparte a fost aceea a italienilor lui Gandolfi și Pasini (1998-2002).
”Au adus o mentalitate foarte bună la echipă, profesionistă. Ei au venit cu sfoară, să lege cei patru fundași, pentru a ieși în bloc din apărare. Nu mi-a plăcut niciodată jocul de pase, de temporizare, cum joacă Spania, de exemplu, că o pasează pe fund până te enervează. Îți vine să bagi brișca în minge ca să vezi dacă-i coaptă.
Vine antrenorul Rubbinacci la cină și-mi spune că ne-a pregătit un meniu foarte bun: o feliuță de șuncă prin care vedeai și niște ierburi.
Ce-s astea? întreb
Plante afrodisiace!
Am crezut că nu aud bine. Pe mine, în cantonament la Moneasa, jucătorii m-au pus să mă jur că nu le pun bromură în ceai. Nu le dam bromură, dar nici afrodisiace”, mai spune cel supranumit ”Năsosul”.
Despre bromură se spune că se pune in ceai să le diminueze jucătorilor apetitul sexual în cantonamentele lungi! Italienii, din contră, îi stimulau cu afrodisiace!
De unde i se trage chelia
”Jucam la Galați, în sezonul 93-94. Eu stăteam lângă banca de rezerve, pe bordura de la gard. Fac ai noștri o fază cum numai la Barcelona am văzut și i-au ridiculizat pe cei de la Oțelul. Un triunghi de pase între Țârlea, Coraș și Ungur, la mijlocul terenului, repetat de câteva ori, că lumea a început să ne huiduie. Eu le făceam gesturi mai puțin plăcute, cu degetul. Atât le-a trebuit. Am luat la flegme în cap, că de atunci cred că am chelia asta, din cauza acidității salivei. Eu eram ostentativ și mi-am luat-o, cam ca și Cornel Dinu când a bătut Dinamo cu 4-1 la Rapid și le-a arătat prosopul spectatorilor, ca la box”, își amintește, cu nostalgie, Ifrim.
Dribling printre… ”vache”
Regretatul Ladislau Vlad a fost antrenor la FC Bihor, Jiul Petroșani, Corvinul Hunedoara sau Aurul Brad. ”Era un foarte bun vorbitor de limba română în maghiară ( ☺ ) mi-a spus că a avut un incident cu niște vaci, când a condus mașina. A spus driblat un vache, apoi și pe al doilea, iar pe al treilea vache nu mai driblat. Adică a lovit vaca”, spune Ifrim.
Mulțescu: ”Dacă nu ne dați carne proaspătă, vă bag pe toți la Jilava”
”Fiind maior de miliție, amenința arbitri că îi leagă după meci. Eram cazați pe Str. Horia, nr. 6, la hotelul partidului, actualul Central. Suntem anunțați că trebuie să părăsim urgent locația, că vine tovarășul Nicolae Ceaușescu în vizită la Arad. Unde să mergem? La Hanul de la Răscruce. Aici carnea a mirosit puțin la masă, moment în care Gigi Mulțescu, antrenor-jucător la UTA în 1988-1989, i-a atenționat să remedieze situația, că îi duce pe toți la Jilava dacă echipa lui pățește vreo toxiinfecție alimentară”, rememorează, râzând, fostul maseur al liderului Ligii 2.
Inovația din 1986: gheață în spray!
Nu știu cu ce îi dă maseurul lui Barcelona lui Messi, dar eu, în poza aceea cu Marius Cheregi, se vede că aveam un spray Adidas. A fost inovația mea în 86, când am introdus bucățele mici de gheață în tub. Când le dădeam pe față, jucătorilor, parcă primeau o porție de aer condiționat.
Dan Ifrim
Ladislau Vlad era antrenor la Brad, iar Ionuț Popa jucător acolo. Într-un meci contra lui UTA, în Divizia B, Vlad a vrut să-l schimbe pe ”Popică”. Acesta s-a dus în fața băncii de rezerve și, cu mânile ca la rugăciune, i-a promis antrenorului că va da gol. Cum să promiți că dai gol?
(fragmente din cartea ”Un sfert de veac alături de prima iubire, UTA”, a autorului acestui text)
”Un maseur bun le este mamă și tată fotbaliștilor!”
Cel care s-a autointitulat ”responsabil cu buna dispoziție” în perioada petrecută la UTA spune că a practicat această meserie mai mult din plăcere. Laszlo Balint, actualul antrenor al ”Bătrânei Doamne”, care i-a fost client pe masa de masaj în sezonul 2006-07, când a evoluat la Arad sub comanda lui Marius Lăcătuș, l-a chemat pe Ifrim înapoi, în vestiarul pe care l-a slujit cu atâta credință.
–Aveți o carieră lungă. Cine era cel mai pretențios la masaj?
– Unii dintre jucători stăteau mai mult la masaj decât jucau. Fotbaliștii de rasă nu abuzează de serviciile unui maseur. Pe Brosovszky (n.r., dublu campion cu UTA în 1969 și 1970) l-am prins ca antrenor, Dumnezeu să-l ierte. Când era jucător și se pregătea de masaj, spunea că mai are nevoie de msaja doar la un picior.
De la Coraș, Țârlea și Negrău, la Melinte
–Care jucători aveau musculatura cea mai bună?
– Anatomic ar fi Csordas, Coraș, Țârlea, Neagu și Negrău. După trei astfel de jucători, simțeai că ai făcut masaj. Dintre cei de la echipa de azi, Melinte mi se pare cel mai bine construit, e numai fibră. Chiar i-am văzut și i-am felicitat, când au venit la la refacere. Balint chiar a bătut un apropo, să mă întorc la echipă.
”Nu trebuia să fiu ciripitor”
-Cât de mult contează un maseur în viața unei echipe?
– Foarte mult! Trebuie să le simtă pulsul jucătorilor, să le descrețească frunțile, să fie prieten intim al jucătorilor și să nu fie ciripitor. Să fie mamă și tată, la nevoie. Dacă nu este loial față de jucători și față de conducere, se creează tulburări în cadrul echipei. Un maseur trebuie să vină primul și să plece ultimul, nu invers, cum se întâmplă azi. Eu aveam în geantă inclusiv un blat de lemn și un cuțit mare, într-o teacă de piele, cu care tăiam lămâile în vestiar. Un maseur este conectat în angrenajul echipei, în deplasări, cantonamente, de Sfintele Paști sau la aniversări în familie el este departe de familie. Azi sunt trei sau patru maseuri la o echipă, eu am fost singur.
–Financiar, cum e viața de maseur?
– Dacă nu îmi plăcea meseria, nu stăteam 26 de ani la UTA. Această meserie a fost, este și va fi foarte prost plătită, o catastrofă. Uneori, căpitanul de echipă făcea chetă în vestiar pentru șofer, pentru maseur. Stai puțin, că nu suntem cu tasul, la biserică.
-Exista câte un jucător care să ofere o recompensă, drept mulțumire?
– Mai rar, dar s-a mai întâmplat. Bogdan Mara mă chema după ora 22:30, în ciuda amenințărilor lui Lăcătuș, care programa stingerea. ”Fiara” pleca, jucătorii stăteau să joace rummy. Primeam 50 de euro pentru un masaj după program. Bine, Mara venea din altă lume, cu alți bani, altă distracție.
”Jocul mă face să cred că UTA va fi din nou pe prima scenă”
-Promovează UTA?
– Suntem după meciul de la Miercurea Ciuc (n.r., scor 0-6 pentru UTA). Îmi place cum arată echipa. Pornind de la portarul Iacob, care le oferă încredere și le inspiră siguranță, până la Buhăcianu, toți mi se par foarte conectați la ceea ce au de făcut. Aștept să îl văd pe Jebari, căruia am auzit că i se spune ”noul Messi”. Iar Romario Moise este de Liga 1, se vede de la o poștă. Nu atât scorul, cât jocul mă face să cred că UTA va fi din nou pe prima scenă, la vară…