ComenteazăAstăzi, „Procurorul” vorbește despre alt joc, disputa cu Bayern Munchen, și spune povestea fabuloasă a sumei care a fost la mijloc.
Libertatea: Domnule Dinu, suntem în 1990, amical la München pentru tricolori…
Cornel Dinu: Da, eu m-am ocupat de detaliile financiare ale meciului cu Bayern München, disputat pe 8 februarie 1990. Preluasem funcția de secretar de stat în Ministerul Sportului.
„Am luat câte 2.000 de mărci de fiecare”
Cum s-a ajuns să se joace această partidă?
Amicalul, care a avut tot caracter caritabil (n.r. – precum cel de la Marseille), a fost perfectat prin intermediul lui Ion Țiriac. Acesta l-a sunat pe Mircea Angelescu și i-a spus că nemții ne oferă 500.000 de mărci să jucăm cu ei.
Au intrat banii în România?
Țiriac mi-a dat 50.000 de mărci, pe care i-am împățit celor 24-25 de persoane din delegație. Câte 2.000 de mărci de fiecare. Restul, de 450.000 de mărci, l-am lăsat la München, pentru că la vremea aceea toată valuta intra în conturile statului. Nu i-am pitit, am vrut doar să-i folosim pentru sport.
Ce s-a întâmplat mai departe?
Țiriac ne-a întrebat dacă din banii rămași în Germania n-am vrea să ne trimită niște mobilier, faxuri. În aprilie m-a chemat la München și am aflat că, de fapt, meciul cu noi era declarat de un milion de mărci. M-a pus să mă fotografiez cu niște mașini Opel, pe care urma să ni le trimită. Oricum, ne-a dat altele. Cinci autoturisme Opel second-hand, care costau 17.000 de mărci bucata, dar care au fost decontate cu 21.000 de mărci.
Dan Alban a recuperat ultimele 178.000 de mărci
Păi, și s-a terminat aici?
Țiriac nu primea doar bani pentru turneele pe care le organiza, făcea și barter. Una peste alta, cu cele cinci mașini, cu mobilier, faxuri și alte materiale s-a ajuns la 240.000 de mărci. Banii rămași i-am folosit pentru plata primelor de calificare în optimile Cupei Mondiale din Italia. L-am trimis pe Dan Alban să ia 178.000 de mărci de la Țiriac. Cam așa s-au reglat socotelile.
Bayern a vrut să-l transfere pe Hagi, FRF a cerut 10.000.000$
La începutul anului 1990, imediat după Revoluția din decembrie, naționala a efectuat un turneu amical în străinătate. Primii trei adversari au fost Marseille (1-2), Pisa (0-3) și Algeria (0-0). Periplul urma să se încheie la München, cu ocazia partidei-test contra lui Bayern. Cu o zi înaintea meciului (câștigat de nemți cu de 2-1, Wohlfarth 2/Hagi), în tabloidul ”Bild” a apărut un articol cu următorul titlu: „Plan: «Maradona din Carpați» trebuie să încânte pentru bavarezi”.
Autorul materialului pretindea că Gică se afla pe lista de achiziții a lui Bayern și, pentru a-și susține afirmația, a inserat două declarații ale unor oficiali ai clubului. „Hagi ar putea fi interesant și pentru noi, a afirmat Uli Hoeness, care era pe atunci managerul grupării din München. Hagi este un fotbalist excelent. L-aș lua imediat, dar abia poate fi plătit”, a spus și Jupp Heynckes, cel care îi antrena, la vremea respectivă, pe bavarezi.
”Bild” pretindea, în articol, că FRF cerea 10.000.000$ în schimbul lui Hagi și că AC Milan oferise deja 11.000.000 de mărci germane pentru cel supranumit „Maradona din Carpați”. Pentru că la începutul anilor 90 nu avea bugetul uriaș de azi, Bayern a renunțat la planul de a-l transfera pe Hagi și, în vara aceluiași an, a luat nu unul, ci doi jucători: pe mijlocașul german Stefan Effenberg și pe atacantul danez Brian Laudrup. Cât despre Hagi, după Mondialul italian, „Regele” a plecat la Real Madrid pe 4.000.000 $.
Citește și: