Pentru ca acestea să fie acolo, aranjate mereu la dungă, orice echipă are nevoie de oameni din umbră, care coordonează totul extrem de atent! Și ei fac parte din angrenajul echipelor de fotbal, iar fără ajutorul lor lucrurile nu ar merge ca la carte. Sunt loiali, nu sunt transferaţi ca jucătorii și nici demiși ca antrenorii.
Ioan Albu, poreclit „Albina”, a fost angajat de CFR Cluj fix acum 40 de ani, pe 5 mai 1979! De atunci a participat la aproape 1.500 de meciuri, a schimbat sute de jucători și zeci de antrenori, dar el a rămas loial și niciodată n-a plecat de la echipa pe care i-a dat o mână de ajutor. De curând a împlinit 69 de ani și este sufletul vestiarului din Gruia: „Nu m-am dat în lături de la nimic, motiv pentru care jucătorii mi-au și pus porecla «Albina». Îmi spuneau mereu că o merit pentru că alerg toată ziua, nu stau o clipă locului”.
”Am venit ca pantofar! Ce amintiri am aici…”
Cum a început povestea lui Albu la CFR? „Un bun prieten de-ai tatei m-a luat cu el într-o zi să învăţ meserie, să repar ghete. Eu eram și lăcătuș la căile ferate, dar mi-a plăcut să fiu pantofar, așa că am rămas aici. Mi-au trecut sute de perechi prin mâini. Chiar dacă am stat mai mult pe la stadion decât cu muierea mea acasă, mie mi-a plăcut munca. Sunt căsătorit de 50 de ani, dar anii pe care i-am petrecut la CFR au fost cei mai frumoși din viaţa mea!”, recunoaște nea Ioan în exclusivitate pentru Libertatea.
Clujeanul se amuză când este întrebat de numărul mare de echipamente pe care le transportă peste tot în ţară, atunci când CFR are meci în Liga 1: „Pe vremuri aveam un singur rând de echipament simplu și două mingi Adidas. Le ţineam închise în dulap, ca să nu le spargem. Le foloseam doar la meciuri, acum umblăm cu un sac de 20 bucăţi, cărăm o grămadă de lucruri, zici că plecăm la război. La antrenamente foloseam mingi Căprioara, făcute la Sebeș. Acum vremurile s-au schimbat! Ce amintiri am aici… Acum am și ajutoare, nu mai pot singur. Avem trei, patru lăzi pline de echipament, mai multe tricouri de antrenament, ciorapi, mănuși, căciuri, tricouri de joc vreo două, trei rânduri, treninguri, multe rău”.
”Omul care a venit și n-a mai plecat niciodată”
Zoltan Cantor, autorul cărții „Vestiarul campionilor”, vorbește la superlativ despre „Albina”. „Era și maseur, și magaziner, și pantofar, se scula dimineață să facă sandișuri pentru echipă și tot el schimba jucătorii, practic clubul era el. «FC Albina» sau «Albina SRL», așa poate fi numit Ioan Albu! Omul care este de 40 de ani la CFR, care a venit și n-a mai plecat niciodată de lângă echipa noastră! Albu e expert când vine vorba despre intimitățile jucătorilor, despre isteriile cretine, tricourile și ghetele zvârlite cât colo, crampoanele mușcând din tencuială, transpirația amestecată cu aburi de duș, dar și bucuria dezlănțuită în băi de șampanie sau bere”, dezvăluie Cantor.
11 trofee are Ioan Albu câștigate cu CFR Cluj: 4 titluri de campion al Ligii 1, 4 Cupe ale României și 3 Supercupe
FCSB îi are pe nea Simi și pe Mitică
Valeriu Simion lucrează la FCSB din 1998, adică de 21 de ani. Nea Simi, așa cum îi spun jucătorii, dar și cei din staff, a fost vicecampion mondial la juniori și are în palmares, pe lângă trofeele câștigate cu Steaua la fotbal, și alte 14 titluri de campion naţional la canoe! Nu a ajuns ca Ivan Patzaichin, dar se poate mândri cu performanţa reușită de sora sa, Maria Fricioiu! Campioană olimpică în 1984, la Los Angeles, cu echipajul de 4+1 rame al României, plus medaliată cu argint la Campionatele Mondiale din 1983 și 1985. „Are grijă de tot ce înseamnă echipamentul sportiv, pornind de la tricouri la gărduleţe, jaloane, scările de viteză, copetele și jumperele. La antrenamente aduce mingile, vestele, benzile TRX și tot ce au nevoie băieţii”, spun cei din jurul echipei. Interesant că Valeriu Simion mai are un frate, și el magaziner la Steaua, Dumitru. A fost militar și a făcut parte din trupele de menţinere apăcii în zonele de conflict și în teatrele de operaţiuni. A ajuns la Steaua în 1999, sub comanda lui Victor Piţurcă.
Citește și: