„Mă trag dintr-o familie cu cinci copii, o soră mai mare a murit. Tatăl meu a fost instrumentist, lucra și la lemn. Era trompetist la brigada artistică. Salariile erau mici, am dus-o foarte greu până am crescut mare. Mama mea vorbește limba rromani, țigănește, ursărește. Toți copiii din casă vorbeau limba. Și copiii mei vorbesc limba asta. Prima mea soție a fost și ea ursăriță, așa era legea. Trebuia să fie din același neam. (…) Ne-am căsătorit din dragoste, eu aveam 19 ani, ea 17 ani”, a precizat Ștefan Rusu.
„Am început luptele în 1965”
Fostul campion a povestit cum a început cariera de luptător și ce recompense a primit pentru medaliile obținute.
„La noi se făceau demonstrații, se chemau «strânsuri» sau «chermeze». Am văzut băieții îmbrăcați în dresuri de luptă, de lână, și am zis că vreau să mă înscriu la lupte. Aveam 27 de kilograme. Am mers, am făcut niște rostogoliri, «șuruburi». După masă, antrenorul m-a chemat în vestiar și mi-a dat 5 lei din aluminiu. Țin minte și acum”, a afirmat el.
Dar până să devină unul dintre cei mai mari luptători mondiale din toate timpurile, Rusu a muncit în paralel cu activitatea de sportiv.
„Munceam la fabrica de prelucrare a lemnului. Lucram de la 5:30 până la 14:30. Mă duceam două ore acasă, mă odihneam, iar la 5 după-amiază eram la antrenament. Aveam un bon de 25 de lei, mâncam după antrenament, apoi mă duceam la școală, la seral. Ajungeam la ora 11 noaptea acasă. A fost greu”, a mai spus marele sportiv.
Recompensele primite după medaliile obținute la JO
„Eu am luat 3.000 de lei după medalia de aur de la Moscova. Aveam diurnă un dolar și jumătate. Mi s-a dat o Skodă pentru medalia de argint de la Montreal”, a spus Rusu.
În Rădăuți, erau doar doi cu mașini. Eu și cu primarul.
Ștefan Rusu, la GSP Live:
Vezi VIDEO integral, pe GSP.ro
Palmaresul lui Ștefan Rusu
- campion olimpic (Moscova-1980)
- vicecampion olimpic (Montreal-1976)
- medalia olimpică de bronz (Los Angeles – 1984)
- 2x campion mondial (Ciudad de Mexico-1978, Katowice-1982)
- 5x campion european (Oslo-1978, București-1979, Prievzda-1980, Goteborg-1981, Leipzig-1985)