Povestea fabuloasă a lui Porter Troupe, baschetbalistul american al Stelei. Tatăl e profesor universitar, poet și scriitor de Nobel, mama – jurnalistă de Pullitzer: ”S-au cunoscut când tata recita o poezie la o conferință. Arta de a scrie nu s-a lipit de mine”

Actualizat pe 08 apr. 2016, 13:28

Fundașul american Porter Sylvanus Troupe, fost la Energia Rovinari, a semnat luna trecută cu Steaua! Jucătorul născut la New York, unul dintre cei mai vechi stranieri din Liga Națională de baschet, câștigător al Cupei României şi deţinător bronzului în FIBA Eurochallenge 2015, a împlinit vineri 33 de ani. Porter, care a mai jucat în Cipru şi Liban, are o poveste de familie splendidă.

Troupe, recunoscut drept un shooter veritabil, letal totodată în situaţiile de pick and roll şi de ”1 la 1”, e la al şaptelea sezon în România. Doar Darius Hargrove, de la U Cluj, e mai ”vechi” ca el.

În palmares are o finală de Cupă pierdută în Cipru, o Cupă și două medalii de bronz cu Energia, un loc trei în Eurochallenge, tot cu gorjenii.

Cum a ales țara noastră? A pus degetul pe hartă, la întâmplare? ”Tocmai începea proiectul de la Energia Tg. Jiu. Eu eram tânăr, dornic să arât în Europa cât de bun profesionist sunt”, ne lămurește. Și, bineînțeles, a fost și este încă vorba de o româncă! ”M-am simțit mereu comfortabil în țara voastră care a devenit și a mea. Când am plecat în Cipru, nu mă gândeam că voi reveni. Dar uite că ața m-a tras spre România”, adaugă.

”Frigul din România nu m-a răpus. M-am născut în New York, unde iernile sunt grele. La opt ani m-am mutat mai la căldură, cu familia, în California”, spune PT, care e cel mai tânăr într-o familie cu încă un frate și două surori.

”Am început să joc la 6 ani. Tata evoluase în armată, iar fratele meu mai mare era în colegiu”, explică Porter. Evident, Michael Jordan și Allen Iverson au fost idolii lui. ”Inițial, am combinat baschetul cu basebalul și fotbalul american. Alergam bine, aveam mâini mari…, dar am rămas la dragostea dintâi”.

Își iubește nespus tatăl: ”Port și numele Sylvanus, cel mai bun prieten pe care l-a avut părintele meu”.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 9

Un intermezzo: Quincy, tatăl lui Porter, e profesor la University of California, San Diego, scriitor de biografii celebre – a realizat-o pe cea a lui Wesley Snipes, poet renumit, iubitor de artă și de jazz, unul dintre cei care au militat pentru culturalizarea celor din mediile sociale sărace… and so on. Margaret, mama lui Porter, fostă jurnalistă cu aspirații de actrită, la NY Times, azi freelancer și promotor al unei galerii în Harlem Arts Salon, după ce, multă vreme, a fost proprietar al Randall Gallery, din La Jolla, California, cea mai importantă galerie de artă contemporană de pe Coasta de Vest.

Într-un așa mediu academic, a încercat Porter și altceva: ”Nu prea am avut talent la scris, nici la poezie. Practic, nici nu mi-a trecut prin cap asta, vreodată! Baschetul a fost drumul meu. Tata, în schimb, este profesor de literatură și arta poeziei, cu lecții și prelegeri la mai multe facultăți și colegii. Are peste 20 de volume publicate, e unul dintre cei mai cunoscuți autori în SUA”.

”Părinții mei s-au întâlnit în 1977, într-o sală de lectură. Tata recita, mama asculta și se îndrăgostea!”, descrie, plastic, Porter!

Și-a tatuat un Psalm din Biblie

Porter e unul dintre puținii sportivi fără superstiții: ”Vreau doar să mă încălzesc bine înaintea meciurilor, să simt că intru în mână pentru aruncarea din săritură”. Are un singur tatuaj, pe brațul stâng: ”E psalmul 27, din Biblie. Prezența lui Dumnezeu dă încredere celui credincios. Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?”.

Cei mai puternici adversari din Liga Națională: Kyndall Dykes și Jonte Flowers, din punct de vedere defensiv, Alhaji Mohammed și Darius Hargrove – ofensiv. Tot americani de-ai lui.

Urmărește-ne pe Google News