Povestea lui Pele. Așa m-am îndrăgostit de Pele. N-a fost dragoste la prima vedere!

Despre Pele nu poți înșira doar date statistice. Ar fi prea banal pentru ceva atât de complex. Ai, mereu, nevoie de o introducere. E cuvântul meu înainte, deși legendele n-au nevoie niciodată de așa ceva. Sunt legende cu aură și atât!

Cumva n-a fost dragoste la prima vedere.

Am crezut, în ciuda ”războaielor” cu romanticii șaptezeciști care îi divinizau pe ai noștri Dobrin, Dumitrache, Dembo, Dinu, Lucescu, Răducanu ori Liță, că fotbalul adevărat s-a născut cu Maradona, la Mondialul din 1986. ”Ce să mă uit la meciurilea alea, parcă totul e la relanti! Se stătea pe teren!”, susțineam brutal. Tehnica în regim de viteză de TGV era marca înregistrată a lui Dieguito, butoiașul atomic!

Mult timp nici n-am putut urmări înregistrările care s-au păstrat din anii 70. Prea încet, atât de încet! Chiar dacă semifinala Italia – Germania, de la Mondialul mexican, era considerată diamantul secolului trecut. Probabil!

Recunoașteam, însă, parfumul și măreția vremurilor. Șiragul în care Dumitrache a pus driblingurile acelea fantastice cu Anglia, în Mexic 70, nu l-am mai văzut, practic, niciodată. Ghinionista Olanda 74 și 78, Cruyff, Neeskens, Rep, Van Hanegem, penalty-ul-scăriță al lui Panenka, pletele lui Kempes, le-am păstrat pe toate în arhiva de suflet. ”Mannschaft”-ul nu l-am iubit, recunosc, deși a cules lauri europeni și mondiali în acele vremuri. Am încă pe retină groaznicul atac al lui Harald Schumacher asupra sărmanului Battiston. Doare și azi dacă te uiți! Dar Kaltz, Briegel, Stielike, Rummnenigge, Hrubesch, Fischer, toți erau Dumnezei.

Din cauza lui Schumacher, în finala din 1982, am ținut cu tutunul din pipa lui Don Bearzot, l-am apreciat pe ”oribilul” golgheter Paolo Rossi și pe legendarul cotonogar Gentile, fundaș care folosea și lasoul, și toporul pe teren. Dar era precis, ca un chirurg.

Atunci, eram prea mic și eu, și Maradona, aproape insignifiant pentru Argentina 82. Iar de Brazilia 82 se spune că a fost cea mai frumoasă și cea mea ghinionistă carioca! Posibil!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Cumva n-a fost dragoste la prima vedere. Cred că era 1985, după Europeanul francezde un an înainte unde Coraș, Boloni și tânărul Hagi s-au luptat cu Santillana, Jordao ori Voller. Acasă, la Ploiești, a venit ”Drumul spre victorie”. Filmul acela american din 1981 despre prizonierii de război aliați închiși în lagărele din Germania în timpul celui de-al doilea Război Mondial și despre evadarea lor reușită de pe Colombes, din Paris, după un meci de fotbal.

Au jucat, acolo, în peliculă, Stallone, Michael Caine ori Max von Sydow, dar cine a văzut filmul – în cazul meu de 10 ori, de două-trei ori și cu râuri de lacrimi vărsate, n-a avut ochi decât pentru Pele, Ardiles, singurul jucător de câmp care a evoluat la CM cu numărul 1, sau Bobby Moore.

Pele e Luis Fernandez acolo. Un caporal din Trinidad-Tobago. Dintre toate vedetele din producție, Pele era singurul nume cunoscut pentru novicii americani. De aceea a fost pe afiș.

Am văzut filmul la cinematograful ”Victoria”. Ce banalitate, dar ce poezie:”Drumul spre victorie” (”Escape to victory” sau, simplu, ”Victory”) – la ”Victoria”!

Spectatorii aplaudau la celebrele ”duble” ale ”Perlei negre”. Așa m-a cucerit, cu intrarea aceea în scenă și cu niște simple ”duble”.

”Sunt din Trinidad (n.r. Brazilia nu a fost implicată în război). Când eram copil, acasă, jonglam pe străzi, cu portocalele”. Iar mai târziu: ”Coach, să-mi dea mie toți balonul. Iar eu îl iau, driblez, driblez, driblez, driblez și gol”, spun acolo ”Regele”. Cine n-a desenat schema aceea pe care a pus-o Pele de pe tablă?

Aplaudam și la foarfeca din meciul cu echipa generalilor hitleriști. Era dată cu slow-motion, să gustăm și mecanica mișcării. Îmi aduc aminte și că sala amărâtă izbucnea în urale, la final, când erau prezentați actorii. Era ca pe stadion! Ardiles, Van Himst, Deyna, Wark, Moore, Pele. Ce distribuție!

Așa m-am îndrăgostit eu de Pele. A fost prima ”întâlnire” cu ”Regele”, ”Perla Neagră”. Și cea mai dragă amintire! L-am simțit aproape pe ”Luis Fernandez”. Și, dintr-o dată, imaginile acelea alb-negru, din anii 70, au început să fugă. Parcă a pus cineva culoare și viteză. Mi l-au umanizat pe trufașul Pele.

Arena Colombes s-a refăcut, cinema-ul copilăriei mele, Victoria, nu mai e. Pele mai este, încă, în picioare! Și va rămâne, peste timpuri!

Povestea lui Pele. A devenit un substantiv comun. De la mingea de cârpă, la omul care va lumina fotbalul. Toți ne visăm el, dar ”Perla neagră” e numai una!

E cel mai faimos jucător de fotbal din istorie. A revoluționat jocul, a fost creativ și atletic în același timp. Ce combinație, o binecuvântare! A depășit granițele într-un sport care este sinonim cu naționalismul. Acest Pele e un substantiv comun, un ambasador global al sportului!

Ziua cea mai importantă e 23 octombrie 1940. Atunci s-a născut lumina fotbalului. Pentru că poveștile trebuie să picure stropi de lacrimi, Edson Arantes de Nascimento a venit pe lume în săracăciosul Tres Corações, din statul Minas Gerais din Brazilia. Copilul lui Dondinho, fotbalist obscur, și al soției lui, Dona Celeste Nascimento. Și cum la loto e aproape imposbil să câștigi de două ori, așa e și-n viață. Doi ani după Pele venea pe lume Zoca. A fost pentru scurt timp jucător profesionist, înainte de a deveni un avocat.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Edson, de la Thomas Alva Edison, cunoscutul inventator american, probabil! Cine mai știe! Edison a adus lumina, Pele a luminat fotbalul! Așa, da!

Părinții lui Pele nu-și permiteau să-i cumpere micului Edson o minge de fotbal și improvizau. Cu un ciorap vechi, umplut cu cârpe, și-a desăvârșit el grația cunoscută mai târziu. Desculț pe străzi, jongla neîncetat cu ciorapul acela. Mai fura din când în când portocale. Două le mânca, cu două se juca!

Când Edson avea șase ani, familia s-a mutat în Bauru, un nod de cale ferată din sudul Braziliei. Pele a fost dat la școală, dar gândul puștiului bine legat fugea spre gloria ce va fi să vină. Dispărea de la cursuri pentru a juca fotbal. Prima minge adevărată și-a cumpărat-o din banii lui, pe care îi făcea lustruind pantofi și vânzând arahide prăjite în fața unui cinematograf. Uneori, își permitea și câteva ”duble” cu portocalele. Circar, mai degrabă!

Cu prietenii lui și-a făcut o echipă, botezată ”a celor desculți”! Mai târziu, echipa s-a numit ”Pelada”. Puștii dădeau reprezentații inclusiv în favele. Unde, uneori, aveau loc adevărate bătăi în colb. Acolo s-au zămislit multe dintre fentele lui Pele, ecuații de nerezolvat pentru adversarii din iarbă.

În clasa patra, spun scribii carierei lui Pele, copilul a înțeles că școala s-a terminat, că zeul ”Fotbal” îl cere lângă el. Sau, poate, că că zeul va fi chiar el. De fapt, învătorul l-a dat afară! Pele a fost ucenic de cizmar.

Sunt abia în vremea când amicii de miuțe l-au botezat Pele. Atunci nu însemna nimic, ba Edson al nostru credea că e o sudalmă. Azi, Pele e atât de mult, practic totul! Familia îi zicea Dico, dar a uitat și ea de nume!

”Cum se scrie Pelé? G-O-D” – The Times

Pele avea 11 ani, când fostul atacant Waldemar de Brito a înțeles, totuși. L-a luat sub aripa sa și l-a dus la clubul de juniori Baquinho. Când a primit întâiul echipament de fotbalist, a dansat de bucurie. ”A fost ceva de nedescris, una dintre marile fericiri ale vieții mele”, spunea el în bigrafia scrisă de Joe Marcus.

Remarcat de Santos, Pele a trecut la cunoscuta echipă după ce Brito îi făcuse cea mai bună reclamă: ”Acest băiat va fi cel mai bun jucător de fotbal din lume“. Cât adevăr!

Pe 7 septembrie 1956, Pele juca deja la și marca primul său gol, contra lui Corinthians ca profesionist.  Avea un contract de 60 $ pe lună! A fost primul gol oficial, dintre cele 1.283 pe care le-a înșirat în cariera sa (77 de reușite pentru naționala Braziliei).

În numai un sezon, cel de-al doilea la Santos, Pele a explodat. Era golgheter al campionatului. Deja se turna soclul pentru viitorul erou național. “Pérola Negra”, adică ”Perla Neagră!

A cucerit trei Cupe Mondiale cu Selecao. În Suedia, la CM 1958, Pele a devenit cel mai tânăr câștigător al ”Zeiței”!

”M-am născut pentru a juca fotbal, la fel cum Beethoven s-a născut pentru a compune muzică, la fel cum Michelangelo s-a născut pentru a picta” – Pele

Povestea lui Pele. Pele e o colecție de epitete. E fotbalul pur. E record după record. E creativitate, inventivitate, spectaol pur. E plăcere. E încântare. E icoană!

Pele e o colecție de epitete. E fotbalul pur. E record după record. E creativitate, inventivitate, spectaol pur. E plăcere. E încântare. E icoană! Poate chiar că e dulce ca ciocolata! Simțiti la fel de dulce când gustați Messi ori Ronaldo?

Guvernul brazilian l-a declarat o comoară oficială națională în 1961, pentru a împiedica transferul acestuia din țară.

Hai să gustăm puțin din Pele.

A înscris 1.283 goluri în cariera sa monumentală, dintre care 77 pentru naționala Braziliei. Pe 19 noiembrie 1969, ”Perla neagră”  a înscris al 1.000 gol al carierei. E greu să numeri până la 1.000, darmite să rupi plasa de atâtea ori! A marcat 92 de hattrick-uri, 31 de ”pokere”, ba chiar și opt goluri într-un joc. Cu Santos a cucerit nouă titluri naționale.
 
A câștigat trei Cupe Mondiale!  La 17 ani, era devenit cel mai tânăr câștigător al ”zeiței”. A marcat de două ori în finală împotriva Suediei (5-2, 1958).

Pele a fost și omul păcii. În 1967, în Nigeria s-a oprit focul între trupele federale și rebeli timp de 48 de ore. ”Zeul” vizita țara sfâșiată de război!

În finala Cupei Cupei Mondiale din 1970, cu Italia (4-1), Pele a marcat golul 100 al turneelor finale.

Când Pele el s-a retras, JB Pinheiro, ambasadorul Braziliei la ONU, a declarat: ”Pele a jucat fotbal timp de 22 de ani și a făcut mai mult pentru a promova prietenia și fraternitatea între popoarele lumii decât orice alt ambasador de oriunde”.

Pele a jucat ultimul meci pentru Brazilia pe 6 octombrie 1976, un amical împotriva clubului Flamengo (2-0). Ultimul său joc internațional: 2-2 cu Iugoslavia, pe 18 iulie 1971.

Când Pele a jucat pentru New York, atât de mulți dintre adversarii săi au vrut să facă schimb de tricouri cu el încât clubul trebuia să dea fiecărui adversar un tricou după fiecare meci. Gordon Bradley, unul dintre antrenorii de atunci: ”Trebuia să luăm 25 sau 30 de bluze cu noi ca să le dăm, altfel nu ieșeam în viață de pe stadion!”… Pentru a-l convinge să semneze, i s-a spus lui Pele: ”Nu mergeți în Italia, nu mergeți în Spania, veniți în SUA și puteți câștiga o țară”.

Pe 1 octombrie 1977, Pele a jucat ultimul său joc de fotbal, o repriză la Santos, una la Cosmos New York, într-un amical de gală

În 1993, Pele a fost introdus în National Soccer Hall of Fame.

A  fost ministru al sportului în Brazilia (1995-1998). A fost votat atletul secolului de către Comitetul Olimpic Internațional (1999). În 1997, a primit ordinul de Cavaler de onoare al imperiului britanic!
 
Pele, 2006: „De 20 de ani sunt permanent întrebat: cine este cel mai mare? Pele sau Maradona? Raăspunsul e în fapte: câte goluri a dat cu piciorul drept sau cu lovituri de cap?”.

Pele, despre importanța vedetelor de fotbal: „Când stelele fotbalului dispar, dispar și echipele de valoare. Este ca și în teatru, într-o piesă: renunță un actor mare, tot spectacolul suferă”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Povestea lui Pele. Este cel mai complet fotbalist văzut vreodată, Pele, însuși, e un muzeu!

Concluzia lui Pele: „Succesul nu este un accident. Este o muncă grea, perseverență, învățare, studiu, sacrificiu și, mai ales, dragostea față de ceea ce faci sau înveți să faci”.

Va fi doar un Pele!

Povestea lui Pele și povestea de iubire din ”Perla neagră” și Cupa Mondială

Dacă nu v-ați săturat de Pele, să mai gustăm puțină ciocolată! Totul despre povestea de iubire dintre ”Perla neagră” și Cupa Mondială, ”zeița” la care visează orice fotbalist.

epa05340463 Brazilian soccer legend Pele poses with a replica of the Jules Rimet Trophy during a preview of an auction of his belongings called ‘Pele: The Collections in Central London, Britain, 01 June 2016. The auction will feature items from Peles life including awards, soccer balls and shirt worn during his career. EPA/WILL OLIVER

Anul 1958 a fost un an mustind de realizări. Cometa Pele a explodat! Nu numai că a ajutat-o pe FC Santos să câștige Campeonato Paulista, cu 58 de goluri marcate – o performanță nemaiîntâlnită până în prezent (la Santos, unde a evoluat între 1956 și 1974, a încheiat cu 619 goluri în 638 de partide), dar a intrat apăsat și în naționala cariocas, cu care care a câștigat Cupa Mondială! Nu împlinise 18 ani!

În Suedia, i-a cucerit pe toți. Tehnică în regim de mare viteză, clarviziune pe gazon. ”Pantera” de 17 ani semna un gol în sferturi (1-0 cu Țara Galilor), veneau apoi trei reușite în victoria cu 5-2 cu Franța, din semifinale, și punea pecetea pe încă două goluri în finală, xerox pe 5-2, cu Suedia! 6 goluri în total, primul titlu mondial din palmares!

Tânărul superstar a primit oferte clare pentru a juca pentru cluburile europene, însă președintele brazilian Quadros a avut ideea să-l declare pe acest om o ”comoară națională”, ceea ce a făcut aproape imposibil transferul lui Pele într-o altă țară. Singurul eveniment permis: meciuri demonstative pe Bătrânul Continent, unde lumea venea ca la urs!

Anul 1962 a fost cel mai bun an de club al carierei lui Pele. Copa Libertadores,  Campeonato Brasiliero, Taça do Brasil și Cupa Intercontinentală, toate cu Santos. Plus Cupa Mondială, din Chile, a doua la rând! A fost, de fapt, cel mai titrat an. Pentru că adversarii din teren mușcau din Pele, pur și simplu. N-a avut, de data asta, o contribuție esențială la succesul care a adus ”zeița”. După golul cu Mexic (2-0), a fost accidentat urât de cehoslovacii nemiloși. Selecao se duce, totuși, până în finală, purtată în spate de Garrincha, ”diavolul șchiop, 3-1 cu aceeași Cehoslovacia!

Și în 1966, la Cupa Mondială din Anglia, Pele e luat pe sus. Era vremea când puteai să cosești pe teren adversarul, că nu erai dat afară! Aceeași rețetă, gol cu Bulgaria (2-0), accidentare, lipsește cu Ungaria (1-3). Revine cu Portugalia, 1-3, dar e distrus sistematic de Coluna&Co. Abia mai calcă la final. A fost cea mai neagră pagină din istoria Braziliei, eliminată din faza grupelor. Ca să scapi de Brazilia, trebuie să-l omori pe Pele!

Cupa Mondială din 1970, din Mexic, a marcat o revenire triumfătoare la glorie pentru Pelé și Brazilia. Într-o echipă formidabilă, considerată de mulți cea mai frumoasă din istoria fotbalului, Pelé a înscris patru goluri în turneu, inclusiv unul în finala cu Italia (4-1). A contribuit la marcarea a 14 dintre cele 19 goluri ale sud-americanilor la World Cup. În grupe, Pele a bătut România, 3-2. A punctat de două ori, o dată în poarta lui Adamache, o dată în plasa lui Rică Răducanu. A fost omul competiției. Ce ieșire din scenă!

Ultimul meci internațional al lui Pele a fost împotriva Iugoslaviei, la 18 iulie 1971, la Rio.

Pelé și-a anunțat retragerea din fotbal în 1974, dar a revenit, la Cosmos New York, transformând liga din State într-o mare atracție mondială.

A jucat ultimul său joc într-un meci de gală între Cosmos și Santos, în octombrie 1977. A bifat o repriză pentru fiecare dintre iubirile lui.

Era final de epopee. 1.281 goluri în 1363 de jocuri!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

1992 – ambasador ONU pentru ecologie și mediu;
1993 – intră în Hall of Fame fotbalului brazilian;
1994 – e ministru al sportului în țara sa;
   1995 – Ambasador UNESCO;
1999 – e sportivul secolului, distincție primită de la Comitetul Național Olimpic de la Rio; același premiu i l-au oferit și Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului, și agenția Reuters;
1999 – Premiul World Sports;
2000 – e locul al doilea într-o ierarhie a celor mai importante personalități din sport: în secolul 20, rivalul lui Pele a fost a fost regretul pugilist Muhammad Ali.

Povestea lui Pele. A fost bucuria în sport

Sunt date seci, peste care trebuie spus răspicat: Pele a fost bucuria în sport, a fost emoția, dar nu a epatat niciodată cu faptul că el e aurul. Știa că talentul lui s-a născut greu, din favelele prăfuite și sărace.

A fost iubit, admirat și respectat la nivel planetar. A fost umil și onest. A fost motivul pentru care mulți dintre noi ne-am îndrăgostit de fotbal. În viață, a driblat printre căsătorii și a visat mereu un moștenitor care să dribleze precum el!

Ce e Pele azi? Activ în afaceri, implicat în organizații de caritate și activități de promovare. E comentator de fotbal. Zboară în jurul lumii, e aici, acolo ori dincolo, reprezentând companii internaționale care-și lipesc numele de Pele. Fostul mare fotbalist poartă un nume atât de cunoscut încât, practic, e substantiv comun.

Lucrează pentru UNICEF, vizitând adesea țările sărace, care îi amintesc de copilăria roasă de neajunsuri. E filantrop activ. Anul trecut, și-a scos la licitație peste 2.000 de trofee (inclusiv cele trei medalii de aur cucerite cu Brazilia la CM 1958, 1962 și 1970, inclusiv tricourile de la națională, de la Santos și de la Cosmon NY, ori balonul cu care a marcat golul 1.000, în 1969), iar banii strânși i-a cedat spitalului de copii din Curitiba.

Am terminat noastră despre el, apăsarea poveștii lui asupra noastră nu se va termina niciodată. Ce povară dulce! Alții vor trăi ca să vorbească mereu de legenda fotbalului.

Text al redactorului Libertatea Mihai Toma pentru o campanie publicitară cu Snickers.

Citiți și Iniesta și Pele, ași la prima ediție a Europenelor de Padbol găzduită la Constanța / FOTO

Urmărește-ne pe Google News