ComenteazăHama Fred Juvhel Tsoumou, 27 de ani, e primul stranier transferat în istoria clubului FC Hermannstadt, promovat în L1 în acest sezon.
Născut la Brazzaville, capitala Republicii Congo, Tsoumou, care mai are cinci frați, a crescut acasă până la șase ani, făcând primii pași pe terenurile de pământ din țara natală.
Povestea lui Tsomou, atacantul lui Hermannstadt: cu mama de mână, de la Zwickau, la Frankfurt, unde avea o ”pilă”
A venit în Germania cu mama sa, care studiase administrația afacerilor în Saxonia. Inițial s-a dus la Zwickau. Când mama lui a găsit un loc de muncă la o bancă din Frankfurt, Tsomou a trecut la Eintracht Frankfurt. Era 2003.
La Frankfurt avea o ”pilă”, unchiul său, Jean-Clotaire Tsoumou-Madza, bifând 42 de meciuri și trei goluri pentru Eintracht între 2002 și 2004.
”Rar am văzut un asemenea sportiv, cu asemenea calități fizce la vârsta lui. Corpul lui musculos invidios și un boxer de categoria grea”, îl lăuda Frank Light, antrenorul juniorilor lui Eintracht-U 23, pe fotbalistul de 1.86 metri și 86 kg.
Povestea lui Tsomou, atacantul lui Hermannstadt: urcarea, golul lui Bayernul lui Lucio și Demichelis, fizicul lucrat și decăderea
Pe 20 martie 2010 se duela deja în Bundesliga cu Bayern și marca în poarta lui Butt, de lângă Lucio și Demichelis, golul egalării, în minutul 87, într-un 2-1 epic. Celebritatea a venit și a durat doar câteva zile. Avea să rămână singurul lui gol în 10 meciuri din prima ligă germană. ”Golul carierei mele”, spune și azi Tsomou.
Pentru deja internaționalul german U17, U18 și U19 au urmat decizii greșite, accidentări, poate și un soi de lene, de neseriozitate.
Marea carieră profețită? Nu s-a mai îndeplinit.
A fost la Aachen, la academia lui Blackburn, la Preston și Plymouth, în Anglia, la Hartberg, în Austria, la Senica (Slovacia), la Mannheim și Burghausen (liga a patra), iar Hermannstadt l-a recuperat din Cipru, de la Ermis.
Povestea lui Tsomou, atacantul lui Hermannstadt: ”Nerăbdarea nu te determină să faci alegerile potrivite”
Internaționalul congolez, o selecție, anul trecut, explică:
”Când eram mai tânăr, doream să joc mai mult. Dar, uneori, nerăbdarea nu te determină să faci alegerile potrivite. Probabil că ar fi trebuit să stau liniștit la Frankfurt, să mă mulțumesc să fiu folosit treptat. Când am plecat de la Eintracht la Alemannia Aachen, în 2 Bundesliga, speram să joc acolo doar și să mă întorc la Bundesliga. Dar nu a mers așa cum era planificat”.
Anglia, accidentările și cazarma
Despre aventura engleză, Tsomou crede: ”În Anglia, în 2011, părea să fie mai bine, însă am avut o groază de probleme medicale. Când joci mai puțin, propunerile pe care agenții ți le aduc sunt mai modeste. Așa am ajuns în cea de-a doua divizie austriacă și la Senica, în Slovacia”.
”La Blackburn, am stat o săptămână în cazarmă, cu soldații. Toți trebuia să lucrăm împreună. Am fost învățați cum să eliberăm ostaticii”
Lari, Munukutuba, Lingala, imnul învățat târziu și familia din Brazzaville
Tsomou vorbește germană, engleză, a început să o rupă și în română și știe și dialecte din Congo, ”Lari, Munukutuba, Lingala, nu e nici o problemă”.
Între timp a învățat și imnul Congo. De când a plecat din țară, nu s-a mai întors decât o dată, în 2013.
La Brazzaville trăiesc tatăl, unchiul și cei cinci frați. Cei mai mulți îl cunosc pe Tsoumou doar de la telefon
„În timpul meu liber, îmi place să joc baschet și să ascult muzică RnB”, spune Tsomou, al cărui motto e: ”Când visezi să ajungi sus, nu poți fi trist”.