Comentează7 mai 1986. O zi de miercuri irepetabilă, divină ca măreție, care a curmat brusc destinul de eterni pierzători al românilor. O cupă și o legendă pentru istoria fotbalului nostru. Cupa Campionilor Europeni s-a cuibărit în vitrina Stelei, iar steaua unui român cu sâmbure nemțesc, Helmuth Duckadam, a pătruns în Cartea Recordurilor cu cele patru penalty-uri apărate în fața vedetelor Barcelonei.
La Semlac, o comună aflată la 27 de kilometri de Arad și la 9 kilometri de granița cu Ungaria, o echipă ”Libertatea&SportNews.ro” a bătut la o poartă, pentru a descoperi începuturile marelui Helmuth Duckadam. Am găsit-o pe prispa casei pe Elisabeta, mama fostului goalkeeper de legendă. În vârstă de 76 de ani, doamna Lisi primește masaj la domiciu, ca să poată merge pe bicicletă zilnic, dar n-o bate nimeni la sinceritate și la voioșie. Blândețea specifică omului de la țară a făcut dialogul extrem de amical.
Acasă la domna Lisi, liliacul a înflorit cât casa. Dincolo de gard, o curte primitoare are în centru un leagăn care îi alină femeii singurătatea, în lipsa celor trei copii, a nepoților și a strănepoților, răspândiți peste tot prin lume. Un cățel se zbenguie în voie și sare de pantalonii vizitatorilor, dar și acest detaliu este unul prietenos. Nu există orătănile de odinioarăi, așa că liniștea face legea. Doamna Elisabeta a acceptat zâmbind troate provocările, inclusiv să-și apere poarta din dreptul leagănului, repetând un gest făcut celebru de Helmuth pe gazonul arenei din Sevilla, la revenirea la locul fericit, după mulți ani de la marea finală.
Vorbele celei care a făcut posibilă minunea de la Sevilla, dând naștere eroului poveștii, conțin mult entuziasm. ”Helmuth juca fotbal de mic. La 14 ani a plecat de acasă, să joace la Arad. Făcea naveta cu trenul. Juca și desculț, atunci când i se rupeau încălțările. Tatăl lui (n.r. – de care Elisabeta a divorțat, între timp, și s-a recăsătorit), era tot portar, așa că alegerea să stea în poartă a fost una ușoară. Nu aveam posibilități financiare prea mari. Am lucrat la Colectiv (n.r. – CAP), am ținut porci, îi vindeam, ca să facem rost de bani, iar doar toamna și primăvara, de Paști, le cumpăram de încălțat copiilor”, dă din casă Elisabetă, crescută într-o familie în care părinții au învățat în limba maghiară.
Se dezice de idolul Tănase
Cei 29 de ani de la momentul Sevilla au pus la încercare inima blândă a Elisabetei. ”Helmuth nu vrea să mai vină la Arad, cum să nu-mi fie dor de el? Ultima oară a venit acasă de Paști. În 1986, fiul meu avea doar 27 de ani. Eu nu mergeam la meciurile jucate de el. În 1980 a plecat în București, la Steaua. S-a dus acolo, deși noi doream să-și găsească ceva bun pentru el în Arad. În Capitală am mers la două meciuri de-ale lui. L-am urmărit și la un meci la Timișoara. Helmuth a luat un gol, iar eu eram cu nepoata mea, fată de-a surorii mele. După ce lumea l-a apostrofat, .fata a început să se certe cu spectatorii. Mă uit la meciurile de acum ale echipei Steaua. Tare mă necăjesc. Jucătorul meu preferat? L-am avut pe Tănase! Dar nu-mi mai place! Din trecut, mi-au plăcut Lăcătuș, Boloni și Belo. A fost sufletul meu Belodedici!”. Cum a fost în 1986? ”Trăia mama mea și țin minte că a fost petrece mare în Semlac. Există acum chiar un fan club Steaua în Semlac”.
Are ciudă pe Mircea Lucescu
Cu origini germane, Elisabeta nu crede prea tare în rezultatul muncii lui Klaus Iohannis. ”Helmuth a făcut școala germană. Înt-run fel, Iohannis îmi place, dar nu știu dacă reușește. Sunt puși pe el. Și Helmuth a avut de suferit. Dacă nu era neamț, poate că ar fi fost altfel văzut. Mult timp a fost ținut rezervă. Am avut o ciudă pe Lucescu… A făcut mare diferență la națională cu Helmuth. Ce făcea diferența dintre echipe? Echipa de atunci avea poftă de joc. Erau mai uniți, mai legați. Tare aș vrea să câștige Steaua campionatul. Mă uit și la tenis, e fain, e frumos. Dar am văzut și box. Helmuth a ținut cu Pacquaio. Eu – cu americanul. Deși nu prea a fost cinstit să câștige. Și filipinezul s-a bătut bine”, are părere polisportive doamna Duckadam.
”Cum să fie născut de Ziua Proștilor?”
Duckadam este născut pe 1 aprilie, iar asta o supără pe doamnă. ”A venit pe lume după miezul nopții, la trei ore după, pe 1 aprilie. M-am rugat de moașă: «Nu-l treceți în acte pe 1, ci pe 31 martie. Cum să fie născut pe 1 aprilie, de Ziua Proștilor?»”.
Ce înseamnă Helmuth pentru Elisabeta? Aproape totul. ”A fost primul meu copil. A fost sufletul meu. Deh, a fost primul… Așa e cu primul…. E ceva acolo, care rămâne pe veci, chiar dacă este în vârstă și el. Îi sunt mama, prietenă, ne sfătuiam. Dar a plecat la București. Am reînnordat relațiile când s-a întors la Arad și s-a angajat la vamă”, spune Elisabeta, mamă pentru Helmuth (56 de ani), care are doi frați Norbert (50 de ani) și pentru Renata (39 de ani). Elisabeta este botezată în cultul evanghelic, la fel ca și fiica ei, stabilită în Germania, la Munchen, iar Helmuth s-a convertit la ortodocsism. ”Casa părintească îi rămâne fetei, iar celor doi băieți le-am dat bani, după ce am vândut o moștenire”, și-a stabilit Elisabeta testamentul.
Pensia lui Helmuth: 860 de lei
Elisabeta trăiește de la o pensie la alta. ”Helmuth are o pensie de 860 de lei. Eu am 400 de lei și ceva… Cu actualul soț, avem împreună 1.000 de lei. Helmuth este foarte strângător. Spune mereu că ajută omul, dar până la bani. Gigi Becali l-a ajutat mult. Dacă ar veni domnul Becali la noi, l-aș așteptat cu tocană cu găluște. Helmuth a avut mustată ca și bunicul lui. I-a plăcut. Cu prima lui soție, Ildiko, nu mai țin legătura. Câte o felicitare de Crăciun, mai discut cu nepoții… Așa a fost viața. A câștigat la Loteria Vizelor, dar Helmuth n-a vrut să meargă în America. Ea și-a dorit mult. El n-a fost de acord. Nu s-a putut adapta”.
Și-a scos la vânzare casa de vacanță
Helmuth se liniște în curtea case de vacanță pe care și-a construit-o pe malurile Mureșului, la câteva străzi de casa părintească. Are un om care vede de prorprietate, iar mama campionului vine zilnic cu bicicleta, pentru a ține situația sub control: ”Am avut și șase câini în curte, dar trei au murit. Helmuth venea și el, tăia iarba, se îngrijea de totul, există și o livadă cu meri și cu pruni. Există un foișor, un grătar, nu te plictisești aici”. La vedere, Helmuth își ține trofeele cucerite la vânătoare și la pescuit. La interior, în camera de formit, totul însemnă Steaua. ”Helmuth a scos vila, casa de vacanța, la vânzare pe Internet. Nu se întoarce la Arad”, e sentința crudă a doamnei, care știe că nu ar putea rezista în București mai mult de câteva luni. Cu ce s-a ales fiul ei după câștigarea Cupei Campionilor? ”Automobilul ARO primit drept primă i l-a dat unui sătean, pentru o lucrare făcută la casă. Ca bani, s-a luat 3.000 de lei, parcă. M-a durut că a fost nevoit să vândă mănuștile de la Sevilla pentru bani. Viața te duce și în astfel de situații”, încheie, trist, mama campionului.