ComenteazăNaționala României e de duminică în cantonamentul de la Mogoșoaia (Ilfov), pentru partidele cu Armenia (vineri, București) și cu Muntenegru (4 septembrie, Podgorica. Libertatea a stat de vorbă cu Eric Bicfalvi (29 de ani), jucătorul cu profil ofensiv al rușilor de la Ural Ekaterinburg. Incert pentru jocul de vineri, fotbalistul nu a ocolit nici un subiect sensibil, vorbind despre trecutul tulbure și greu, prezent și viitor. Totul, în culori pastelate, Că tot a învățat într-o clasă specială de pictură în școala generală. ”Dacă vom mai scoate lumea în stradă ca în 1994? E greu, ar trebui să luăm titlul mondial”, a spus sătmăreanul, dintr-o suflare! Tabloul ideal: ”O imagine, grafic sau în ulei, care să descrie o calificare a noastră la un turne final”. Ce simplu!
Libertatea: Eric, din nou la echipa națională. Cum e?
Eric Bicfalvi: De fiecare dată vin cu inima deschisă. E mare plăcere, o mândrie. Acum am unele probleme medicale, vom voedea luni seară dacă voi fi sută la sută!
Povestea terifiantă a lui Bicfalvi: ”Cred în povestea lui David!”
Ești dintre optimiștii care mai speră la calificarea la Mondialul din 2018?
E, eu sunt optimist tot timpul, cred în povestea lui David contra lui Goliat! Orice e posibil când ai mică șansă. Trebuie valorificată! Ar fi un mic miracol să ajungem în Rusia, locul în care joc eu acum!
Ce joci la Ural?
Am jucat 8 etape în spatele vârfurilor. Dar acolo e un altfel de campionat, altfel se joacă. Eu pot juca orice la mijloc. Titularizarea mea depinde de decizia domnului antrenor Daum. Ce știu sigur e că voi da totul pe teren.
Povestea terifiantă a lui Bicfalvi: ”Calificările nu se pot face peste noapte”
Apropo de selecționer, cum e atmosfera? E una dintre cele mai criticate persoane din fotbalul românesc.
Sincer, nu prea am urmărit presa. Ce simt e că, totuși, echipa e pe drumul cel bun. Aveți, însă, puțintică răbdare. Toată lumea vrea Mondiale și Europene, dar calificările nu se pot face peste noapte. Și noi ne dorim, dar e mult de muncă.
E nevoie de un restart de obiectiv? Să ne concentrăm deja pe campaniile viitoare?
Eu cred că incet-încet se conturează o natională, creștem de la etapă la etapă. Repet, e nevoie de răbdare!
Povestea terifiantă a lui Bicfalvi. Cum a refuzat Ungaria și a venit convocarea pentru România
Ai avut la un moment dat posibilitatea să alegi să joci pentru Ungaria.
Aveam actele depuse la FIFA, dar nu s-a mai materializat. Mă bucur că am ajuns pentru România, țara mea! În cazul meu era foarte greu să evoluez la maghiari, aveam 23 de meciuri la tineretul naționalei tricolore. Apoi, m-a debutat domnul Iordănescu în meciul cu Danemarca, din 2014. E cel fericit moment din cariera mea. Meciul s-a și încheiat cu un succes al nostru.
Cel mai trist când ai fost?
Când am pierdut! Orice rezultat negativ dezamăgește multă lume! Chiar și așa, cu seria asta mai puțin bună, eu îi rog pe oameni să fie alături de noi, să ne susțină la partida cu Armenia. E drept, totul depinde de cum vom juca, eu promit că le vom da ce-și doresc, și fotbal frumos, și goluri.
Povestea terifiantă a lui Bicfalvi: ”Mai pictez uneori. Ce desen aș face după o calificare…? Orice”
Mai pictezi, Eric?
Uneori. Nu mai am timp, sunt cu familia și fotbalul. Eu mi-am dorit întotdeauna să am o soţie şi trei copii!
Cum ai desena o calificare la un Mondial?
E, dacă s-ar intampla, mi-aș găsit timp și aș face-o cu cea mai mare plăcere!
Tu ai trecut prin momentele tragice în copilărie. Cum ai reușit să depășești momentul?
Am rămas fără tată la 7 ani! Poate că acest lucru m-a impins să lupt și să ajung unde sunt azi. Sunt foarte credincios, iar cea mai mare bucurie e că îmi crește familia! E cel mai important lucru!
Povestea terifiantă a lui Bicfalvi: Hagi, Ilie Dumitrescu, Adi Ilie, Ronaldinho, Totti, Del Piero
Ce visezi, Eric?
Visez ceva de mic copil! Ca oricare copil! Să dau un gol care califică România la un turneu final! Îmi aduc aminte de momentele acelea de când eram, când îmi scriam cu markerul pe tricouri Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie… Generația de aur mi-a marcat copilăria, făceam orice să obțin o poză, un abțibild cu Hagi și ceilalți. Întâi erau ei, apoi veneau Ronaldinho, Totti Del Piero!
Povestea terifiantă a lui Bicfalvi: ”Ar trebui o semifinală de Mondial ca să mai iasă lumea în stradă pentru noi”
Crezi că mai poate naționala să scoată oameni în stradă, ca în 1994 ori 1998?
Sincer, cred că am avea nevoie de mai mult de o simplă calificare! Nu titlul mondial, dar ceva măreț!
–––––––––––––
A rămas marcat pe viață și s-a refugiat în artă și fotbal!
Marcel Iancu îl ştie bine şi pe Eric Bicfalvi, dar, mai ales, îi cunoaşte cel mai ascuns secret. “La 7 ani, pe când era acasă, în Carei, Satu Mare, Eric şi-a găsit tatăl spânzurat! Alexandru, părintele lui, fusese fotbalist. L-a văzut astfel şi a rămas profund marcat pe viaţă. De atunci, a avut probleme psihice serioase. A fost crescut doar de mamă”, declara în urmă cu câțiva ani conducătorul din fotbalul românesc.
Născut în aceeași zi cu Hagi, Ronaldo ori Neymar
– e născut în aceeași zi cu Gica Hagi, pe 5 februarie;
– în orașul sau natal, Carei, i se spune Țucă;
– 300.000 de euro a platit Steaua celor de la Jiul pentru Bicfalvi, Eric avand un salariu de 50.000 de euro pe sezon;
– i se mai zicea Guti din Petroșani;
– a absolvit Facultatea de Economie a Turismului și Comertului din Petroșani;
– mai are doi fraţi, Mariusşi Daniel.
”Fiind cazat la hotelul de la stadion, nopți bune acest băiat ieșea la ora 11 noaptea să se antreneze suplimentar pe terenul sintetic. Până când paznicul stadionului l-a dat de gol. I-am interzis imediat să mai facă asta” – Marin Tudorache, fostul lui antrenor la Jiul