ComenteazăEvident, daca excludem susele preliminare cu adversari din lumea a cincea, observam ca, in cele patru confruntari adevarate cu fotbalul mare, giulestenii au spus „pas” nu doar calificarii, ci si portii adverse, pe care vreme de sase ore mari si late n-au fost in stare sa o deranjeze nici macar o data.
Si miercuri, in fata unei tribune incandescente, trupa lui Rednic nu s-a putut abate de la regula neputintei. Bratu a incercat in zadar sa scape de jocul la ofsaid al dusmanilor, prea vicleni si pentru Niculae, si pentru sprinturile razlete ale lui Lutu. Godfroid n-a gresit, nici n-a entuziasmat, Soava a dat rateu dupa rateu, iar Ziyati si Ilyes, desi muncitori, n-au facut niciodata diferenta in fata lui Baseggio. O nota de trecere pentru Dossey, o nota mica de tot pentru Rednic, antrenorul care n-a gasit raspunsuri la pressingul belgian. 0-0 si avem tot timpul din lume sa speram. Dupa Bruxelles, avem sanse mari sa ne intoarcem la Divizia A, pentru a ne pierde apoi, in aglomeratia din fata Ligii Campionilor.