ComenteazăZiarul România liberă a scos la iveală cinci poezii publicate de Burleanu în 2002, în Revista „Ateneu“ din Bacău, anterior acestea fiind premiate de publicaţie în cadrul unui concurs literar desfășurat în același an, sub egida Festivalului „Arlechin“.
Răzvan Burleanu a fost, conform CV-ului său, între 2002 și 2004, redactor-șef al Revistei „Scrieri…“, ”periodic de atitudine intelectuală, genealogie culturală și estetică“. Tot din aceeași perioadă datează un alt premiu primit de Burleanu: locul 1 la Tabăra Naţională de Jurnalism de la Ciric-Iași pentru reportajul ”Gangul repetenţilor”, difuzat de TVR Iași, și tableta ”Amarul și dulceaţa unui român sadea“, apărută în revista ”Ieșeanul Junior“. Doi ani mai târziu, el a absolvit un curs de jurnalism politic organizat de Centrul de Jurnalism Independent și susţinut de Claudiu Săftoiu.
”România liberă” a găsit, în aceeași revistă ”Ateneu“, un editorial scris în acea perioadă de actualul șef al fotbalului românesc. Titlul era ”Cine este România? Socializare după masa de seară sau ce poţi să mai faci pentru altul sau pentru tine“.
”Trăim sau suntem trăiţi de un moment paradoxal, încă unul din lungul șir care a conturat pe aceste meleaguri paradoxul ca mod de a fi. În același timp, sentimentul naţional se usucă și crapă. Vocile se amestecă, deruta crește, cine îndrăznește să se exprime naţional e categorisit pe loc drept extremist, iar orice părere lucidă asupra ţării tale este anti-românească în jargonul postmodern la zi și ai face bine să-ţi iei tălpășiţa.
Știu că «lumea» nu mă poate suferi, dar m-am săturat de șopârlism (sublinierea lui Burleanu – n.r.), de îmbrăcarea textului în uniformă de camuflaj. Nu vreau decât să ofer o oglindă superbă a României morţilor vii. Ochii mei de adolescent au înregistrat imaginile și le-au livrat neuronilor. Eu nu sunt decât vocea generaţiei mele“, scria tânărul băcăuan la începutul textului.
Urmează o coloană dedicată lupilor, strigoilor și porcilor, ideea fiind că ”se pare că lupoaica lui Romulus și Remus s-a prostituat de mult, decăderea structurii lupești stă tocmai în acţiunea unei Scufiţe Roșii care răstoarnă o întreagă ierarhie veche de câteva mii de ani pentru a restaura o copie infidelă a haitei“. Autorul încheie nervos: ”Cu toate argumentele raţionale din cap, trag aer adânc în piept și mă întreb pe un ton bășcălios certăreţ: Pe când o schimbare? Cine este România? P.S. Trăiască omul eliberat, s-a zis cu tirania acţiuni încremenite în tipare“.