Eduard Aposol, corespondență din Salonic, Grecia
Libertatea: Răzvan, cum te simți la câteva ore după succesul fantastic, ai devenit campion și a fost o noapte de neuitat pentru Salonic?
Răzvan Lucescu: E greu să-ți explic. Încă nu pot realiza complet, e și devreme, iar ca antrenor ești urmărit de perspectiva celuilalt meci în care se joacă o calificare în finala Cupei. Încă nu realizez, poate, fiindcă mi-am zis încă de la prima etapă a returului, când am învins cu 3-0 la Tripoli: “Vom fi campioni”. Dar de fiecare dată realizam că nu s-a terminat. Am știut că vom câștiga, dar și că orice pas greșit ar putea fi o presiune suplimentară.
– Cum a fost dimineața de după sărbătoare?
– Veneam pe faleză cu soția și cu nepoțelul, ne-am întâlnit cu un tată cu un țânc de doi anișori, îmbrăcat în echipamentul lui PAOK și l-a pus pe cel mic să cânte imnul Salonicului. Aici, există o educație fantastică de susținere a clubului. Dar toate astea creează o și mai mare presiune. Oricum, presiunea va fi aceeași, nici mai mare, nici mai mică. Trebuie să conștientizăm că lumea rămâne cu noi în suflet, dar nothing is for free.
“Duc lipsa luxului unei vieți simple”
– Cum te simți?
– Ușurat, împlinit. Dar nu sunt subjugat de fotbal. Eu și acum pot să spun că dacă e, pot să-mi iau soția de mână și o termin cu fotbalul, putem să ne bucurăm de viața noastră, că și așa ne-am bucurat puțin unul de altul. Nu-mi programez nimic, absolut nimic. Nu știu dacă la 65 de ani voi mai fi antrenor. Și mai e o chestie, m-am obișnuit să fiu singur, îmi place.
– Cum ar fi vacanța perfectă pentru tine?
– Să vin acasă, să stau liniștit în casa mea, în curtea mea, să mă duc cu soția la un film, la un teatru. Duc lipsa luxului vieții simple! Să mă duc dimineața să alerg prin Cișmigiu cu căștile pe urechi. Apoi, să mă duc cu Ana să avem o cină romantică, după care să ne bucurăm împreună de momentele noastre. Nu vreau alt balamuc, nu petreceri, nu lume!
O sută de mii de oameni pe străzi
Duminică seară, PAOK Salonic a câștigat, prin victoria cu Levadiakos (5-0), onoarea de a fi, oficial, noua campioană a Superligii.
Au fost zeci de mii, spre o sută de mii de oameni care au celebrat succesul. Fanatici, urlând, strigând, turând sălbatic motoarele motocicletelor și, mai ales, aprinzând torțe fără număr. Oamenii s-au cățărat pe stâlpi sau pe semafoare, pe dughene sau pe orice puteau să fie mai aproape de idolii lor. Lângă Turnul Alb, simbol al Salonicului, teribilii suporteri ai lui PAOK l-au celebrat pe noul “Alexandru Machedon” al lor, Răzvan Lucescu, și pe jucătorii săi, eroii contemporani ai legendelor grecești. Autocarul transformat în car triumfal a dansat de-a dreptul în ritmul fotbaliștilor și al fanilor care au creat un adevărat cutremur în oraș.
CITEȘTE ȘI: