ComenteazăDoar doi români au fost acceptaţi până acum până acum în „Hall of Fame-ul” hocheiului mondial, Eduard Pană și de regretatul Doru Tureanu. Acum, Traian Cazacu (56 de ani), un alt fost mare hocheist, se pregătește pentru a intra în Hall of Fame.
Propunerea ca Traian Cazacu să fie acceptat în Hall of Fame a venit din partea lui Radu Daniel Popescu, un român stabilit de mulți ani în Canada. În calitatea sa de reprezentant al RDP Sports Management, Popescu a întocmit documentația despre palmaresul lui Cazacu, pe care a trimis-o apoi celor de la Hall of Fame.
Și pentru că am amintit de palmares trebuie spus că ”Turcu” a marcat 200 de goluri în carierea lui, a dat 200 de pase de gol, a reușit 4 goluri la Mondialul din 1979 și 2 goluri la Olimpiada de la Lake Placed, din Statele Unite, din 1980. Traian Cazacu are 56 de de ani, iar toată viața și-a dedicat-o hocheiului.
„Am început să merg la hochei pe gheață de la nouă ani. Locuind lângă patinoar am fost la un meci și mi-a plăcut mult. Așa am ajuns să practic acest sport care mi-a adus atâtea satisfacții în viață”, și-a început istorisirea Traian Cazacu. Stelist până-n măduva oaselor, Cazacu a evoluat pentru echipa roș-albastră până în clipa în care a ales să plece defintiv din România.
„Când aveam vreo 23-24 de ani, cei de la Dinamo mi-au făcut o ofertă să joc la ei. Îmi garantau viza de ieșire din țară. Eu nu mai prindeam nici o deplasare în străinătate, deoarece, pe adresa clubului Steaua veneau foarte multe oferte de transfer din străinătate. Le era frică atunci că voi rămâne afară. În cele din urmă am reușit să prind, din nou, deplasări cu Steaua”, a adăugat Traian Cazacu.
A primit o condamnare de șapte ani
Gândul fugii din țară i-a încolțit însă pe zi ce trece. Își cunoștea valoarea ca sportiv și își dorea să joace la o echipă mare a Europei. Iar acest vis nu putea deveni realitate dacă ar fi rămas în România.
”În 1986 am prins o deplasare cu echipa națională, în Spania. După turneu, la aeroprtul din Barcelona le-am spus oficialilor noștri că merg la toaletă. Depusesem deja bagajele la cala avionului. Aveam pașaportul la mine așa că, dus am fost. Am plecat cu mâinile în buzunar. Am ajuns în Madrid, pentru că aflasem că președintele federației spaniole este român. El m-a sfătuit să revin la Puigcerda, localitatea de lângă Barcelona unde avusesem turneul. Acolo am început să antreneze o grupă de copii.
Dar, visul meu era să joc hochei, nu să agăț patinele-n cui. Am reușit apoi să ajung în Franța, după care în Austria, și, în final, în Germania, la Dusseldorf, unde m-am întâlnit cu Flori Zgâncă, fostul meu coleg de națională. Cei de la clubul din Dusseldorf mă cunoșteau foarte bine.
Au legătura cu Steaua pentru a-mi da drumul să joc oficial pentru ei. Ai noștri nici nu au vrut să audă , cu toate că ar fi primit aproape 300.000 de mărci pe transferul meu. Așa că am fost suspendat un an, iar după ridicarea suspendării am fost legitimat la marea echipă a Dusseldorf-ului”, și-a amintit Traian Cazacu pentru Libertatea. Fuga din România i-a adus, automat, o condamnare pentru dezertare de 7 ani și 5 ani interdicție de a mai intra pe teritoriul țării. A renunțat la cetățenia română, acum fiind cetățean german cu acte-n regulă.
În echipă cu Jagr
Cel supranumit ”Turcu” a fost coleg pentru două luni și cu celebrul Jaromir Jagr, la echipa GEV Schalker Haie. ”Toți jucătorii care evoluau peste Ocean se aflau în grevă. În NHL, nu aveau voie nici măcar să intre pe gheață pentru a se antrena. Așa că mulți au venit spre Europa. Jaromir este un băiat excepțional. Și un jucător de geniu”, a explicat Cazacu. Se spune că pentru cele două luni petrecute în Germania Jagr ar fi primit o sumă uriașă, 100.000 de mărci, pe care ar fi donat-o clubului de juniuri din orașul natal, Kladno.
Plătit regește!
În perioada de suspendare, Cazacu se antrena în fiecare zi cu echipa din Dusseldorf. Inițial a fost plătit cu o mie de mărci pe lună.” După ridicarea suspendării, salariul a început să crească. Oamenii și-au dat seama cam ce pot face pe gheață. Am început să fiu plătit cu 2000, 7.000, 10.000, 14.000 ajungând până la 18.700 de mărci pe lună. Erau bani mulți, nu jucărie”, a mai declarat Cazacu.