ComenteazăAur, argint, bronz… Nu sunt prelungirile unor himere rasarite pe nesimtite in albul incremenit de pe Platoul Bucegilor, ci telul suprem al unor oameni care ne-au invatat sa fim mandri de noi. Ne-am obisnuit sa numaram medaliile castigate de ei din fata televizorului, sa-i aplaudam pret de cateva secunde lacrimand si apoi sa-i uitam definitiv. Platica, Ionescu, Simioncencu, Mironcic, Costache, Anisim, Flocea, Cuculici, Chirila, Simion, Constantin Popa, Ionut Manolache, Talpa, Loredan Popa, Ion Manolache nu sunt numele unor destine intamplatoare, ci lotul olimpic de kaiac-canoe pregatit de legendarul Ivan Patzaichin. Ei sunt, timp de o luna, stapanii absoluti ai zapezilor de la Piatra Arsa.
Ivan Patzaichin este un om dezarmant de modest, la nasterea caruia, acum 57 de ani, se spune ca la gat i se cuibarisera deja sclipiri de aur si argint. Are brate lungi la capatul carora te intampina doua palme generoase, capabile sa stranga in causul lor un zambet urias, cat toata istoria canoei romanesti. Se misca precum o lostrita chiar si in adierea aspra a zapezii de la Piatra Arsa si-si intampina fiecare gpuisorh cu cate o ghidusie parinteasca: gHai Platica, daca iesi primul, te premiez cu o ciocolata!h sau gCostache, daca termini ultimul dai cate o bere la fiecare!h. gOlimpiciih se unduiesc nefiresc pe schiuri, timpul alearga inaintea si inapoia lor, muscand nemilos din trupurile transpirate si tremurande de efort. gCat am scos DomnT Profesor?h, vine intrebarea unui urmas de drept. gEsti departe de podium, copileh, suna raspunsul neindurator al gAmiraluluih. Timp de o luna cei 15 pretendenti la titlul olimpic din lotul de canoe au un program draconic pe munte. Prima sedinta de pregatire are loc in sala, de la ora 7.00. Dureaza 60 de minute, cat sa vaslesti 4.000 m la simulatoare si sa-ti dai duhul. Dar asta nu-i decat inviorarea pentru gcopiiih lui Patzaichin deoarece, dupa un ceai si-un biscuite, urmeaza calvarul pe schiuri: 20 km cu vantul in piept. Inca doua ore sub domnia necrutatoare a cronometrului si gata! Somn de voie pana dupa-amiaza, cand, soc, gProfesorulh striga din nou catalogul in sala de forta. Noaptea vine ca o eliberare pentru baietii plecati de acasa cu poza lui Patzaichin la piept. Zilele ce urmeaza par si mai grele, iar viitorul e sumbru. Un sportiv castiga 3 milioane de lei pe luna, o suma mizera, ce nu acopera nici macar crema de bataturi a unui campion.
Piatra Arsa este laboratorul campionilor
gIn fiecare an ma jur ca nu am sa revin pe munte, atat e de greu. Dar ma intorc mereu pentru ca iubesc oamenii de aici pentru corectitudinea si devotamentul lor. Cu greu mai gasesti in tara un loc atat de primitorh, spune Profesorul, care isi omoara timpul liber stand la taclale cu nea Ion, nea Vasile, Mihai, Bebe sau Gogu, personaje pitoresti ce ingrijesc cabana.