«Rămâne căpitanul nostru»

“Nunweiller este marele căpitan. Pentru noi, aşa va rămâne tot timpul. E unul dintre românii cu care ne vom mândri toată viaţa”, ne-a dezvăluit Nihat Durak, unul dintre membrii Asociaţiei suporterilor lui Fener.

Vizibil emoţionat de primirea fastuoasă, Nunweiller, care a venit însoţit de Denisa (6 ani), nepoţica lui, şi-a amintit pentru Libertatea că a ajuns să joace la Fenerbahce printr-un noroc: “După mulţi ani petrecuţi la Dinamo, unde mi-am făcut datoria din plin, am fost lăsat să plec în Turcia. A fost ca o recompensă. Aşa am ajuns la Fener”.

Anii petrecuţi de Nunweiller în Turcia au fost cei mai frumoşi. Povesteşte chiar fostul fotbalist: “În sezonul 1969-1970, am fost desemnat cel mai bun fotbalist străin din Turcia. Am fost decorat cu «Steaua de aur», cea mai înaltă distincţie a ţării lor. Tot eu eram şi căpitanul echipei. În privinţa banilor, era mai ciudat. Salariul pe care îl aveam la Fenerbahce îl încasa statul român, pentru că aşa fusese înţelegerea. Eu luam doar primele de joc de la turci şi salariul din România, de la Dinamo. Întrebat cât câştiga pe meci la Fenerbahce, Nunweiller şi-a amintit:

“La meciurile importante, venea un coechipier şi-mi spunea: «Comunistule, vezi că azi joci pe 500 de dolari. Ai grijă ce faci în teren». Atunci, erau bani, nu glumă”.

Recomandări

Gigi Becali, în genunchi, în pantaloni de piele și bocanci, la slujba de Bobotează

Au adus istoria la Bucureşti

Conducerea lui Fener a adus la Bucureşti catalogul de prezentare a clubului. “Acest catalog a fost editat în doar 2.500 de exemplare şi costă foarte mult. Nimeni nu are voie să-l atingă în afara numelor importante. Unul dintre ele este şi cel al lui Ion Nunweiller”, a precizat Tuncay Erynrek, “vice” al Asociaţiei suporterilor lui Fener.

Urmărește-ne pe Google News