ComenteazăFetiţa lui crede că «tati» e o fotografie!
Ce înseamnă argintul ăsta pentru voi?
Un mic regret că n-a fost aur, pentru că ne-am pregătit la Izvorani, în România, chiar cu sud-coreenii şi i-am bătut de fiecare dată! Dar şi o imensă bucurie. Şi expunere mediatică. Câţi dintre români ştiau de existenţa noastră înainte de acest argint?
Puţini…
Păi, vezi? Expunere şi bani. Asta că lupţi, ca sportiv, pentru glorie, e vrăjeală! Dacă nu câştig, n-am ce mânca! Doar cu victorii îmi pot întreţine familia.
Ai dreptate. Chiar aşa, familia cum e?
Mi-e dor de Andra, fetiţa mea de un an şi 4 luni. Am văzut-o rar în ciclul ăsta de pregătire olimpică. Ea, sărăcuţa, are o poză cu mine de care e foarte atrasă. Avea vreo 7-8 luni şi am venit o dată acasă. M-a chemat în bucătărie să-mi arate o fotografie căreia îi zicea “tati”. Imaginea aia era părintele ei…
E greu sportul ăsta?
Vreo 10 kilograme are doar echipamentul şi slăbeşti două pe meci! Glumesc! Îţi trebuie viteză, explozie, tehnică. La antrenamente facem anduranţă – alergări pe 5.000 de metri, sprinturi pe 400 de metri… Trebuie să te pregăteşti, poţi să te sufoci în alea 15 tuşe de pe planşă. În plus, apar şi accidentările. Avem genunchii paradiţi, bătături… Uite, Tibi Dolniceanu, colegul meu, a jucat aici accidentat, cu entorsă la glezna dreaptă. Iar un coreean l-a călcat pe planşă şi i-a dat şi degetul mare de la picior peste cap!
Libertatea l-a rugat pe burlacul Florin Zalomir (31 de ani, foto), vicecampion olimpic la sabie cu echipa României, să-şi facă o prezentare cu vino-ncoa pentru admiratoarele sale. “Frumuşel, acum şi cu ceva bănuţi, dornic de relaţii de scurtă durată”, s-a caracterizat Zalomir, care a făcut parte din Legiunea Străină (2003-2005), celebră trupă profesionistă de militari din armata Franţei.