Comentează„M-am simţit extraordinar să joc la meciul de deschidere al unui European, dar mi-a părut foarte rău că n-am fost eu acela care deschide balul. Mi-au răpit mândria de a deschide Europeanul.
Am fost căpitanul acestei echipe în ultimii patru ani, în mod constant. Am preluat-o în mod firesc de la Chivu, în baza unor criterii obişnuite. Selecţii, vechime şi, fără falsă modestie, valoare.
Înainte de amicalul cu Congo am fost deposedat de banderolă. N-au ştiut nimic nici secunzii. La şedinţa dinaintea partidei a venit selecţionerul, a anunţat echipa şi a comunicat căpitanul, pe Chiricheş. Nicio altă explicaţie!
Am vorbit cu nea Puiu după meci și mi-a spus doar că aşa a considerat dânsul, nu ştiu nici acum dacă v-a oferit vouă, jurnaliștilor, niște justificări. Încă nu am înţeles ce am făcut rău pentru a fi deposedat de banderolă sau ce mi-a lipsit pentru a rămâne cu ea. Nu plâng după banderolă, nu m-am născut cu ea pe braţ, n-a existat nicio bătaie pe această temă. E vorba doar despre un orgoliu sportiv.
Repet nuanţa, ca să fie clar: cu mine căpitan, România a obţinut calificarea la EURO, de ce să-mi iei privilegiul care-mi revenea de drept de a deschide Europeanul? Pe bune, aş fi fost de acord să mi se lase banderola la meciul cu Franţa şi apoi să fie pe braţul altui coleg. Atât!
Aş fi ipocrit să spun că nu m-a afectat. Da, am fost mâhnit. M-am simţit rănit în orgoliul de sportiv. Nimic mai mult! Până la urmă, nu banderola joacă. Arăţi că eşti lider pe teren, nu că schimbi două fanioane şi ţipi la arbitru. Eu am avut aceeaşi atitudine la naţională şi când am fost căpitan, şi cu Grecia, când Marica a purtat banderola”, a spus Raț.