Răzvan Cojanu, ”greul” de 2,02 m, a fost ”retezat” prin KO de un american!

Aproape că nici nu ştiam dacă mai merită pomenite toate aceste înfrângeri ale boxerilor români, unele aproape ruşinoase, prin ringurile profesioniste. Acum a venit rândul lui Răzvan Cojanu să continue seria neagră a luptelor pierdute în acest an. După Cristi „Hammer” Ciocan, ridiculizat de Tyson Fury, după pulverizarea lui Jo Jo Dan de către Kell Brook, după înfrângerea suprinzătoare a lui Ronald Gavril în faţa unui boxer trecut bine de prima tinereţe, Cojanu a fost şi el bătut măr într-una din semifinalele turneului Boxcino, într-o gală desfăşurată în Bethlehem, Pennsylvania.

În ciuda celor 2,02 metri înălţime, românul s-a dovedit prea lent şi prea fragil pentru mişcarea din ring şi explozia din pumnii lui Donovan Dennis. În runda a doua dintre cele şase programate, un croşeu de stânga al americanului i-a „dinamitat” bărbia lui Cojanu, punând capăt visurilor acestuia de câştigare a prestigiosului turneu al cărui favorit era iniţial. Sincer, nu m-am aşteptat la un aşa deznodământ, dar privind lupta nu puteai să nu realizezi diferenţa de ”viteză” de execuţie între Cojanu şi Dennis. Sigur, la categoria grea orice pumn bine ţintit poate fi decisiv, dar dacă pumnul nu vine în urma unei tactici clare, coerente, atunci totul e o chestiune de baftă. Intră sau nu intră, fix ca într-o bătaie pe stradă. Iar acum, nu a „intrat” decât în sens invers, dinspre pumnul adversarului către bărbia lui Răzvan. În finala turneului, Dennis îl va întâlni, în 22 mai, pe rusul Andrey Fedosov. care l-a ”electrocutat” pe Lenroy Thomas în repriza a 3-a.

Recomandări

Muncitori români întorși în țară după 15 ani, ca să construiască autostrăzi: „Ne plătește mai bine ca-n Italia”

E greu de spus ce mai poate urma pentru toţi aceşti pugilişti români. Jo Jo Dan anunţă cu un simpatic, dar copilăresc optimism că se va concentra pe ”ţinte noi” – deşi doar el ştie ce poate însemna asta, în absenţa oricărei şanse realiste de a face faţă marilor nume ale categoriei semimijlocie – supermijlociul Ronald Gavril are o altă luptă, în 30 aprilie, tot în Las Vegas, însă cu un glorios ”no name” al categoriei, Eddie Hunter, Cojanu abia îşi „linge rănile” după KO-ul suferit, iar despre Cristi Ciocan numai ”de bine”, în sensul că orice-ar face nu va putea să-şi depăşească statutul modest în cadrul greilor, oricâte lupte cu Klitschko ar visa.

În acest timp, Lucian Bute ne tot povesteşte pe o reţea de socializare cât de bine continuă să se pregătească, periodic ajungând la noi veşti despre câte o ”iminentă” mare luptă- chiar şi direct pentru un titlu – pe care Bute ar avea-o, practic, în buzunar. Ar face bine să se decidă, totuşi, încotro o apucă, altfel vor începe să iasă deja bancuri despre campionul „din umbră” şi al declaraţiilor optimiste, care însă de mai bine de un an şi trei luni n-a mai „mirosit” podeaua vreunui ring, ca boxer. Dar, teoretic, are cel mai bun impresar din lume şi unul dintre cei mai renumiţi antrenori. Doar efectul acestor ”mişcări” e nul până acum. Lasă-ne mască, Lucian, fă-ne paf, dar numai fă-o într-un fel sau altul! Altfel, totul rămâne doar un soi de PR steril, fără ”urmaşi”…

Urmărește-ne pe Google News