ComenteazăTocmai într-o țară, Grecia, cu un campionat nebun, în care violența ia de multe ori loc fotbalului, așa cum s-a întâmplat și primăvara trecută, când PAOK Salonic a pierdut la „masa verde” coroana cu lauri în detrimentul lui AEK Atena. În acest moment, formația din Macedonia istorică este liderul autoritar al clasamentului, deși a început ediția cu minus 2 puncte de penalizare. PAOK are 8 puncte în fața lui Olympiakos și 14 avans față de AEK.
Răzvan Lucescu a oferit un interviu ziarului Libertatea, în care a vorbit despre viața pe care o duce în Grecia. Înainte de Salonic, a antrenat trei ani la Xanthi, la două ore distanță de orașul-perlă al Greciei. În interviu se simte caracterul omului, o pildă și pentru românii care ajung să lucreze în fotbal sau în alte domenii în străinătate.
„La Xanthi m-am simțit minunat. Nu-ți imagina ceva spectaculos sau petreceri. Dar mergeam la teren, alergam în mijlocul naturii la țară, fiindcă baza de pregătire e la țară, iar mirosul ăla, muntele ăla, aerul, mă împlineau. Lucrurile simple au ajuns să mă facă fericit”
Răzvan Lucescu, antrenor PAOK Salonic
Libertatea: Cum este Salonicul pentru Răzvan Lucescu?
Răzvan Lucescu: Orașul nu e nici mare, nici mic, ușor de parcus, iar lumea are plăcerea de a trăi. Cel puțin asta văd la oameni când merg pe stradă, nu știu ce este în sufletele lor acasă. Îmi place faleza asta fabuloasă și când am puțin timp ies cu căștile în urechi să fac jogging și mă simt minunat.
– Poți să alergi fără să te oprească lumea pe stradă?
– Da. Oamenii îți transmit că-ți respectă intimitatea. Aaa, te salută, dar atât. Bine, și-ți zic: „Tiltul, titlul, titlul”.
– E ceva ce nu îți place la Salonic?
– Nu pot spune asta. Sunt străin, muncesc aici, într-o țară plină de istorie, de mentalitate, de cultură, de oameni importanți, eu sunt cel care trebuie să mă adaptez. Iar dacă e, să contribui și eu cu ceva la o stare de bine și de prosperitate. Eu împreună cu staff-ul meu am încercat să aduc echilibrul la PAOK, în orice situație, să nu depășim niște limite, să nu trăim la extreme.
„M-am angajat să am grijă de niște animăluțe”
– Cea mai bună mâncare, cel mai bun vin?
– Servesc pește la grătar, carpaccio de pește de asemenea, mănănc foarte mult pește. Vin? Grecesc, nu am unul anume, sunt multe sortimente bune, cu moderație.
– Ai apucat să vezi ceva din Grecia? E destinația preferată de vacanță a peste 500 de mii de români.
– Nimic. Nici când am fost la Xanthi, nici la Salonic. Sunt 11 luni plecat de acasă, iar când am vacanță vreau să mă simt bine în casa mea la București. Soția nu stă cu mine, avem și niște chestii în Capitală de care trebuie să aibă grijă. Când ajung în România, vreau să stau eu cu casa mea, cu familia mea, cu animăluțele mele. Oricum, când merg la București parcă sunt în vacanță, având în vedere câte zile le petrec pe an aici. Mai am și două animăluțe la Xanthi, trebuie să le acord și lor atenție, atunci când am o zi, două libere.
– Ce animăluțe?
– Nu le am în proprietate, dar am crescut niște animăluțe și continuu să am grijă de ele, cu mâncare, cu doctori. Sunt la cineva în curte și m-am angajat să am grijă de ele. Și-așa programul e infernal. Xanthi e la două ore de mers cu mașina de Salonic, dar nu pot ajunge atât de des cât aș vrea.
„Grecii analizează toate cuvintele, toate detaliile”
– Cât de bine cunoști limba greacă?
– Nu pot să vorbesc. Intuiesc ceva. Limba greacă trebuie studiată, necesită timp, are nu știu câte sute de mii de cuvinte, ori sincer nu am timp necesar să studiez. A doua variantă ar fi să am pe cineva în casă, dar eu sunt căsătorit…
– Cum sunt grecii?
– Ne asemănăm foarte mult. E confirmată această afirmație de faptul că mulți români preferă Grecia. Iar cei ce locuiesc aici se simt bine. Grecii sunt mai filosofi, analizează toate detaliile, cuvințelele, toate mișcările. Noi nu știu dacă suntem superficiali, dar nu intrăm în detalii.
„Sunt un străin pe care-l ține în viață ultimul rezultat”
– Cum e presa în Grecia?
– În Salonic sunt trei-patru ziare de sport, trei-patru televiziuni de sport. În Atena, Olympiacos are 2-3 ziare ale ei, AEK pe ale ei, Panathinaikos pe ale ei. Plus multe televiziuni. Ajung la analize fotbalistice, fie că sunt corect sau incorect interpretate, dar le fac. La români se pune accent doar pe senzațional și pe negativitate. Eu înțeleg că negativismul face parte din cotidian, fiindcă atunci își pot da toți cu părerea, se simt toți importanți. Când e bine, cum să-ți dai cu părerea? N-ai cum, dar la rele toți sunt oratori.
– Cum te percep grecii?
– Aici sunt un străin care a venit în condiții dificile și care prin muncă și rezultate a impus un rezultate. În final, nimeni, nimeni nu stă să analizeze că un joc acum două luni a fost senzațional. Se ia mereu ultimul meci. Uite, am făcut acum mai mult timp o primă repriză fantastică, n-am dat noi gol, au dat ceilalți, 0-1 la pauză. În partea secundă, am marcat două goluri și-am câștigat 2-1 și-am auzit că prima repriză a fost proastă și a doua foarte bună. Fals, zic eu, o zice orice antrenor, dar depinde doar rezultatul și mai ales ultimul rezultat.
Scrisoare de suflet
În apartamentul său din centrul Salonicului, pe noptieră, Răzvan are o scrisoare pe care a primit-o anul trecut în dar de la fiica sa, Marilu, cea care i-a dăruit primul nepot, pe Lucio. „La mulți ani de ziua tatălui, ai fost și continui să fii un tată minunat! Îți mulțumesc pentru felul în care ai ales să ne fii părinte. Ești un exemplu de urmat, te iubesc enorm și mi se face dor de tine întotdeauna când ești departe. Semnat, Marilu”, a citit, emoționat, Răzvan răvașul de la fiica sa. De Crăciun și fiului, Matei, i-a născut soția o fetiță, pe Zoe, Răzvan Lucescu devenind bunic pentru a doua oară.
Citește și:
O, ce veste minunată! Răzvan Lucescu, bunic pentru a doua oară. S-a întâmplat în seara de Ajun