Pe 18 iulie 1976, la paralele, o fetiţă de 14 ani uimea lumea sportului cu o performanţă greu de egalat: nota 10 „absolut” la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal. Afişajul electronic nici nu era programat să arate nota 10, aşa că pe ecran a apărut nota 1.00. Nadia Comăneci obţinea, la această ediţie a Jocurilor Olimpice, de şapte ori scorul perfect, câştigând trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și una de bronz (sol). De atunci, gimnasta din Oneşti a intrat în istorie drept prima sportivă cu un exerciţiu perfect.
La 42 de ani, o altă gimnastă obține un 10 perfect! Gimnasta Katelyn Ohashi, 21 de ani, de la Universitatea din California a reușit un exercițiu la sol care a atins perfecțiunea și a primit nota 10. Americanca, multiplă campioană NCAA a executat exercițiu pe muzica lui Michael Jackson cu zâmbetul pe buze, făcându-l să pară de-a dreptul simplu.
Presa americană scrie că exercițiul ei a fost perfect. Sports Illustrated a descris exercițiul drept „perfecțiune”, HuffPost a scris că a fost „fără cusur”, iar UCLA a scris că un „10 nu este de ajuns”.
Nadia: „Am fost în sală”
Ca o coincidență, în sală, la momentul evoluției americanei se afla și Nadia Comăneci. Contactată de Libertatea, fosta mare gimnastă a comentat momentul:
„Cunosc exercitiul… Am fost în sala UCLA în LA la primul concurs al ei al anului, de pe 4 ianuarie 2019. Bart, soțul meu, chiar comentează aceste concursuri între Universități. E un exercițiu frumos, cu dificultate și artistică autentică… Ridică sala în picioare de fiecare dată! Mă bucur că regulile din gimnastica universitară păstrează vechiul cod de punctaj, adică arbitrajul din nota 10!”, a spus Nadia, pentru Libertatea.
În 2006, Federaţia Internaţională de Gimnastică a impus un nou sistem de notare, care a redus din subiectivisimul jurizării şi a încurajat introducerea de elemente tot mai dificile în exerciţii. Acum, nota unei gimnaste e alcătuită din două punctaje: scorul D, care măsoară dificultatea combinată a fiecărei componente a unui exerciţiu, şi scorul E, care evaluează modul cum e executată fiecare dintre acele componente. Ambele sunt punctate de la 1 la 10, aşa că nota maximă care poate fi acordată este 20. Însă acest punctaj este deocamdată o utopie, din cauza standardelor foarte înalte impuse de codul de punctaj. Realist vorbind, nota 16 este deja o ţintă aproape imposibil de atins de majoritatea gimnastelor.