”Te aştept la barul meu din centru, o să-ţi placă! Am preluat o clădire istorică, am recondiţionat-o, iar acum e cel mai mare lounge bar din Zagreb. 900 metri pătrați și on 4 nivele! O să bei şi un expresso după reţeta mea specială”, ne ghidează Dario Simici, primul fotbalist croat cu 100 de selecţii la naţională, bronz mondial la Coupe du Monde 1998, dublu deţinător al Ligii Campionilor, cu AC Milan (2003 şi 2007), câştigător de titluri în Croaţia, cu Dinamo, echipa lui de suflet, şi în Italia. Suntem pe Tkalciceva ulica. Cine s-ar fi aşteptat să-l găsească pe durul stoper al anilor 2000 într-o haină de afacerist cu anvergură!
”Aquaviva a fost ideea mea de afaceri. Un fotbalist trebuie să gândească la viitor încă din timpul carierei. Așa că am cumpărat, în 2001, o linie de îmbuteliere a apei. De ce apă? ”Apaeste forța motricepentru toata viațade pe Pământ”. Am citit asta undeva, a spus-o Leonardo da Vinci. Am băgat la cap! Știi ceva mai important decât apa pentru sănătate? A fost o decizie bună. La început, problema era că eu şi Josip, fratele meu, eram încă jucători activi, nu prea aveam timp. Dar ne-a ajutat mama, în primii ani! Organizare, contabilitate, tot! De la 15 angajați în 2001, cu tot cu noi, cei din familie, azi ofer peste 200 de locuri de muncă! Produc, îmbuteliez și distribui apă, avem brandul Lupo, de sucuri naturale, dar cel mai mândru sunt de faptul că avem o linie de producție pentru cafea expresso. Vivas Coffe e unul dintre cei mai mari producători din Europa, distribuitor chiar şi în Romania. Avem 15 Vivas Bar în Zagreb, plus cafeneaua unde stăm acum de vorbă, un monument istorie recondițíonat”, povestește, entuziast, businessmanul Simici.
Per total, are afaceri de circa 15.000.000 de euro anual. Au fost și vremuri mai bune, înainte de criză!
Rareori, un fost sportiv decide să investească în afaceri, un domeniu care sunt novici. Cei mai mulți preferă să se răsfețe la restaurant, decât să aibă grijă de unul! ”În fotbal am lăsat o impresie bună, am fost serios și devotat, iar partenerii de afaceri au avut încredere în mine! Ăsta e secretul meu”.
Apa, cafeaua și sucul lui Simici merg în Europa, în America, Arabia Saudită sau Etiopia! Cum se simte Dario când, în loc de antrenamente, se duce zi de zi la birou? Cum îl prinde haina de corporatist? ”Hm, m-am obișnuit! Să știi că nu m-am rupt total de fotbal. Conduc sindicatul fotbaliștilor din Croația, mai fac miuțe cu foștii mei colegi, mai ies la un tenis de câmp sau tenis de masă. Și mai merg pe mare, la pește”, spune simpaticul croat. Nu regretă că s-a retras, devreme, la 34 de ani? Nici vorbă. Zice că e bine să te lași când crezi tu, nu când îți recomandă alții să o faci! Plus că a dorit ca soția și cei trei fii ai săi să-l vadă sănătos. La trup și la cap!
Modelul Belodedici!
Fundaș cu o carieră impresionantă în spate, Simici îi nominalizează pe Maldini când e întrebat de cel mai mare fotbalist pe care l-a văzut. Chiar dacă faptul că Paolo și-a întârziat retragerea și i-a făcut vânt de la Milan! Apoi e Ronaldo, brazilianul, ”păcat că a avut picioare de porțelan și accidentări multe” și Zidane. Boban, Suker, Prosinecki alcătuiesc topul croaților. Velimir Zaieț a fost modelul lui, plus… românul Miodrag Belodedici, cel mai elegant libero din istoria fotbalului”.
Şi-ar da copii la Academia ”Regelui”
Viitorul Simic? ”Copiii mei, Roko, 11 ani, Viktor (9) şi Nikolas (7), fac fotbal, sper să am măcar un urmaş care să mă depăşească. E greu, sunt generaţia Facebook, dar eu cred în copii mei. Nu e exclus să vorbesc chiar cu Gică Hagi, am înţeles că are o academie tare de fotbal. Poate vrea un Simici bun!”.
Vrea să facă noul Dinamo
Simici a jucat de la 7 ani la Dinamo Zagreb, apoi a plecat pe traseul Inter, Milan (singurul croat care a jucat la ambele cluburi milaneze), unde a cucerit două Ligi ale Campionilor, o jucat o finală, 2 semifinale și un sfert! A rămas aproape de Italia, e înnebunit după paste! La Inter, a fost adus de Sandro Mazzola și Luis Suarez, a lucrat cu Mircea Lucescu, a prins adversari unul și unul în Serie A, de la Vieri și Montella, până la Signori, Crespo. sau Ronaldo. Spre final de carieră, s-a întors la Dinamo, să joace gratis, însă s-a lămurit repede că nu poate conviețui cu președintele Zdravko Mamici. Iar acum caută, alături de alte glorii, să creeze o nouă echipă a orașului, pentru a reda clubul suporterilor lui.
”Inzaghi a fost cu toate femeile din Italia, eu doar cu una!”
Zdravko Jurcici a fost primul lui antrenor, i-a deschis ochii în fotbal. Apoi, președintele Zlatko Canjuga i-a blocat transferul în Italia, unde era dorit de Fiorentina, Udinese sau Juve. ”Nu ești copt, mai stai la Dinamo!”, mi-a zis. Iar președintele Franjo Tudjman, care visa la o Barcelona a Estului la Dinamo s-a implicat și el. Abia trei ani mai târziu, Simic ajungea la Inter. A rezistat tentației vieții de noapte și a prins un deceniu de Serie A. ”Am vrut să am o carieră frumoasă, familia m-a ajutat. Filippo Inzaghi e cel mai mare seducător în rândul jucătorilor de fotbal. A fost cu toate fetele pe care le vedeți pe posturile de televiziune italiene. Dar el este singur. Eu nu sunt foarte bun la fetele, am ales-o pe Jelena și atât”.
Se visează manager la echipa lui de suflet
Stimaci, Bilici, Kovaci, Tudor, Jurcici sau Boksici, foștii lui colegi sunt antrenori, însă pe Dario nu l-a tentat, chiar dacă are licența Pro: ”Cândva o să fiu general manager. Poate la Dinamo Zagreb, echipa sufletului meu”.
Treabă multă la sindicat
De trei ani, Dario conduce sindicatul fotbaliștilor croați. Se bate în fiecare zi cu Davor Suker, fostul coleg de la națională, șeful federației. ”Aici nu a existat nici o asociație care să protejeze jucătorii. Când am început, percepția a fost că fotbaliștii sunt bogați, ce mai nevoie au de ajutor? Dar 90% dintre jucători au probleme mari. Ei trebuie să achite toate contribuțiile (pensie, sănătate). De exemplu, în cazul celor trei cluburi care au intrat în faliment (Varteks, Sesvete, Karlovac), jucătorii au rămas responsabili pentru datoriile lor la stat, circa 20.000 de euro! Este o rușine pentru Federația croată și pentru statul croat. O altă mare problemă este în cazul în care un jucător nu primește salariul 10 luni, el poate rezilia doar contractul cu clubul, dar nu poate pleca liber! Trebuie să se ducă la Curtea de Arbitraj, iar procesele durează și un an arbitraj. Cluburile pot amenda un jucator pentru orice, iar jucătorul nu are unde să protesteze! Vrem să fim parteneri cu federația, dar Suker, colegul meu, nu mă bagă în seamă”.
DECLARAȚIE
”Cele mai fericite momente au fost în 2003, când am câștigat Liga Campionilor cu Milan și am jucat 13 meciuri. Apoi Cupa Mondială din Franța, în 1998, a fost un vârf. Ne-au așteptat acasă 1.000 de oameni. Nici la vizita Papei nu a fost atâta lume pe străzi!”.