Rugby-ul a fost o datorie de familie pentru Bogdan. Tatăl său, pilierul Gheorghe Leonte, 53 de ani, a strâns 57 de selecții pentru România, cu care a fost prezent la trei Cupe Mondiale. ”Am trăit pe lângă terenul de rugby, nu aveam cum să fac alt sport! Aveam doar patru ani când tata și colegii lui învingeau Franța la Auch, celebrul 12-6. Victoria aceea a fost, poate, decisivă pentru familia mea. După acel meci, tata a primit ofertă din Hexagon S-a transferat la Mielan, unde a impresionat și ăsta a fost drumul lui. A decis împreună cu mama că e mai bine pentru noi să ne stabilim aici”, povestește linia a treia.
Ping-pong Salaise-sur-Sanne – București!
”Nu a fost așa de simplu de la început. Am trăit un ping-pong! Eu am crescut întâi cu bunicii, la București, la 3 ani am plecat la Salaise-sur-Sanne, la 7 ani m-au trimis acasă. Părinții au crezut că nu răzbesc și că vor reveni în țară! La 10 ani, însă, m-a întors în Franța și am început rugby-ul la clubul din Vienne. Am jucat și 10, și 12, am dat și la bețe, dar flanker mi-a plăcut cel mai mult. Am alte calități față de tata. Sunt rapid, viteză, am îmi place să mă deplasez mult pe tot terenul”, explică rugbistul.
De două ori campion de tineret al Franței, selecționat la naționalele Under 18, Under 19, la reprezentativa academică și la naționala de rugby în 7, Leonte cel mic eras considera un mare talent în Franța, dat nu a mai ajuns și la prima echipă a ”cocoșilor”.
Acoperă un post sensibil pentru ”stejari”
În ultimii ani au fost mai multe tentative ale lui Bogdan, care are dublă cetățenie, de a juca pentru România. ”Când ești român, esti român, nu ai ce să-i faci. Am jucat cu Burgoin contra celor de la ”Lupii București”, în Challenge Cup, și nu m-am simțit prea bine. Am vorbit și cu președintele Harry Dumitraș, și cu ”secundul” Marius Tincu, m-au chemat pentru ultima Cupă Mondială, fiindcă eu joc pe un post sensibil pentru stejari și îmi place foarte mult să mă bat în tușă. Însă chef-ul de la clubul meu nu mi-a dat drumul, că e un sezon dificil, că eu sunt nou căpitan… Dar acum, gata. Vin să joc pentru România! Luna asta îmi ies actele!”. Când era la naționala U 19 a Franței, Bogdan a evoluat contra ”stejarilor”: ”Macovei, Lazăr sunt de generația mea. Acum i-am felicitat pentru evoluția la Cupa Mondială din 2015 (n.r. o victorie și patru eșecuri în grupă).
Leonte crede că România poate progresa și poate face o figură mai bună la Cupa Mondială din 2018: ”Dacă grupul muncește, sunt sigur de asta! Jocul stejarilor e bazat mai mult pe grămadă, pentru că aceștia sunt rugbiștii pe care îi avem la ora actuală. E mai greu cu jocul la mână, însă pentru asta trebuie să muncești mult timp împreună”.
”Tata are un bar sportiv și e cu șprițurile”
Gheorghe Leonte joacă încă rugby în echipa de old-boys a ultimului său club, Vienne. Seniorul are o afacere cu un bar-restaurant cu porfil sportiv în Salaise-sur-Sanne. ”E, acum tata e mai mult spectator. Mă dă câte un sfat la Vienne, în rest e cu șprițurile cu veteranii lui”, se amuză Bogdan. Claudiu, fratele lui Bogdan, 24 de ani, joacă și el rugby.
La un pas de retrogradarea în liga a treia
Deși a terminat pe un locul 9, de mijlocul clasamentului, Bourgoin e la un pas de retrogradarea din Pro D2, al doilea eșalon francez, pe motive financiare. ”Clubul a făcut apel miercuri, președintele a promis că aduce bani. Eu cred că vom juca și în stagiunea următoare în liga a doua, nu în Federale 1”, speră Leonte.
Soția turcoaică, speriată de atentatele din Istanbul
Bogdan s-a căsătorit din 2013 cu o turcoaică, Nil. ”A fost o nuntă la un castel, am vrut să arătăm că și noi, românii, suntem eleganți”, se amuză Leonte. Cei doi, care tocmai au revenit dintr-o vacanță la Dubai, au o fetiță de doi ani, Lilly. ”A fost îngrijorată după atentatul de la Istanbul. Are unchi, mătuși, neamuri acolo. A stat numai pe telefoane, să se asigure că toată lumea e bine”, spune Bogdan.
Bogdan Leonte, altfel
Cu ce femeie te-ar lăsa pe o insulă pustie?
Soția mea
Brânză sau desert?
FromageBere sau vin?
VinUn fel de mâncare preferat?
Picioare de broascăFilmul preferat?
Taken
Hobby-ul tău?
Să mă plimb cu familia pe malul mării – ”Ne plac marea și nisipul” – și iau masa pe Fourviere, la Lyon, lângă Catedrala Notre-Dame de Fourviere.
Cea mai mare rușine?
La Hossegor, un val mai înailt mi-a dat jos slipul!
Motto-ul tău?
”Ca să fii respectat, începe prin a te respecta pe tine însuți”.
Cea mai mare bucurie în rugby
Titluri naționale la tineret și promovarea în Pro D2Bourgoin.
Antrenorul preferat: Rémi Meuriot, de la CS Vienne, care m-a transformat și mijlocaș la grămadă sau centru în flanker.
Ce faci în noaptea dinaintea unui joc important?
Încerc să mă gândesc la altceva.
Are doi buldogi, unul francez și unul englez