ComenteazăProfitând de meciul naționalei cu Italia, de la Bologna, reporterii Libertatea au plecat pe urmele unui club istoric, Parma, trei Cupe, o Supercupă, două Cupe UEFA, o Cupă a Cupelor, o Supercupă a Europei.
Fondat în 1913, dar dispărut anul trecut, când s-a pronunțat falimentul, Parma e o poveste de care nu trebuie să ne fie frică. Multe cluburi de acasă sunt în pragul finalului și trebuie să-și dea reset.
SSD Parma Calcio 1913 a luat-o de la capăt, în această vară, după ce un grup de investitori, fostul mare antrenor Nevio Scala și o mână de foste glorii ale ”cruciaților”, în frunte cu Luigi Apolloni și Lorenzo Minotti, au pus bazele unei noi societăți ”calcistice” care joacă acum în Serie D, liga a patra peninsulară.
În istoria galben-albaștrilor e un pic de ASU Poli Timișora, echipa fanilor de pe Bega, un strop de UTA Bătrâna Doamnă și nițel Petrolul. Vor veni și vremuri mai bune?
Gazdele noastre în această incursiune prin seducătorul fotbal italian de ieri și de azi au fost antrenorul echipei, ”Gigi” Apolloni (48 de ani), 15 selecții la națională, prezent la World Cup 1994 și la Euro 1996, și ”il presidente” Nevio Scala (67 de ani), tehnician imens, îndrăgostit de partidele de vânătoare de la Călărași și de frumusețea româncelor.
Totul s-a petrecut la Collecchio, baza de pregătire a parmegianilor, acolo pe unde au călcat și Taffarel, Stoicikov, Asprilla, Zola, Crespo, Brolin, Buffon, Cannavaro, Thuram ori Mutu. Ce de nume!
Gigi Apolloni e omul-Parma. Născut aproape de Roma, a fost adus în Emilio Romagna de Zdenek Zeman și aici a rămas. Peste 300 de meciuri, cunoaște echipa mai bine ca nimeni altul, trecând, între 1987 și 2000, de la promovarea în Seria A la cucerirea de trofee europene:
”Toate trofeele îmi sunt dragi, dar nimic nu se compară cu promovarea în Seria A, din 1990, după o victorie istorică împotriva vecinilor de la Reggiana. Nevio Scala era deja pe banca noastră”, spune fostul fotbalist care, la începutul carierei, a fost mijlocaș dreapta și îl avea drept idol pe Marco Tardelli, campionul mondial în 1982. Ulterior, retras stoper dreapta, i-a admirat pe fiorosul Gentile, pe juventinul Brio sau pe milanezul Collovatti.
De la Tardelli, la Zeman, Scala și Sacchi
”De la Zeman am învățat tactică, cu Scala am atins teme fizice și tehnice, cu Sacchi, la națională, m-am desăvârșit. Am avut profesori mari, Ancelotti, Malesani, Prandelli… Tuturor le-am dedicat primul meu trofeu ca tehnician, Cupa Sloveniei cu NK Gorica, de anul trecut (foto). Acum, că mi-am împlinit visul de a antrena Parma, sper să fiu cel care readuce echipa în Serie A”, se insuflețește Gigi.
”Aș fi bătut al optulea în finala din 1994”
Intermezzo fotbalistic, de la World Cup 1994, când Italia a cedat în finală, în fața Braziliei: ”Poate era bine dacă jucați voi cu sud-americanii, în semifinale. Îi eliminați și ne făceați misiunea mai simplă, ha-ha-ha. Gumesc, Hagi, Popescu, Petrescu… ce echipă aveați!”.
Omul pus să acopere toate găurile – accidentarea lui Baresi, din grupe, a lui Mussi, din finală, afirmă că era al 8-lea pe lista executanților loviturilor de departajare: ”În cariera mea bătusem doar câteva penalty-uri, prin Cupă, nu eram specialist. Păcat că au ratat alții înaintea mea. Ei l-au avut în poartă pe Taffarel, coleg cu mine la Parma, care ne știa pe toți. În plus, i-au dedicat trofeul lui Ayrton Senna, care tocmai murise. Au fost momente emoționate, au meritat acel titlu”.
O carieră promitățoare la naționala azzurra s-a frânt după Euro 1996, când a și fost eliminat de pe teren în meciul cu Cehia: a suferit o ruptură de tendon ahilian, de pe urma căreia n-a mai revenit niciodată la fel de puternic ca înainte. ”Regret că am doar 15 meciuri, dar sunt mulțumit. Baresi, cel mai bun fundaș din toate timpurile, Maldini, Costacourta, asta era concurența mea!”.
”Adrian putea face mai mult în fotbal”
Gigi se aprinde și întreabă de Adi Mutu, cu care a fost coleg la Verona (2000-2001), când Hellas a și retrogradat:
”Mare talent, dar nerealizat pe cât putea. Când l-am cunoscut, nu era serios, nu se pregătea bine, alterna jocurile bune cu cele modeste. Sus-jos, sus-jos! N-avea forță! M-am bucurat că se însurase atunci, m-am gândit că-i vine minte la cap.
N-am crezut că va ajunge la povestea aceea cu drogurile, însă e sigur că putea face mult mai mult în fotbal. Noroc că l-a întâlnit pe Cesare Prandelli, singurul antrenor care și pe care l-a înțeles”.
Și adaugă: ”Eu cred că aveți o țară frumoasă și că românii, ca și maghiarii sau bulgarii, au mare talent, însă se lovesc de pragul de sus când ajung aici, din cauza mentalității. Toți se cred Hagi, Mutu sau Chivu, unul dintre marii fundași ai lumii, dar nu se pregătesc serios. Trebuie să aibă un antrenor care să-i valorizeze, poate chiar și un psiholog”.
Visul: să ajungă cu echipa în Serie A
La Parma e entuziasm, echipa e lider în Serie D, grupa D, are mii de fani acasă și-n deplasare. ”Asta e cea mai mare plăcere, să văd orașul și echipa bucurându-se. Am plâns la insolvența din 2004, când Parmalat a părăsit clubul, am plâns anul trecut, când s-a declarat falimentul, acum, alături de niște băieți bravi, încercăm să aducem bucurie oamenilor”, conchide Gigi, care e căsătorit de peste două decenii cu Livia, o fostă Miss Cinema.
Are două fete, cea mare face dans sportiv, iar cea mică – volei: ”A împrumutat unele lovituri de la mine, scoate baloanele și cu piciorul”.
Un gând de final: ”Cred că putem câștiga Euro 2016. Fotbalul nostru e într-un schimb de generații, abia mai joacă câte un italian sau doi la echipele de club, dar, când am avut probleme, am luat titlul suprem. 1982, 2006…. Și văd România calificându-se în optimi din orice grupă… Mie îmi place Chiricheș, când va începe să evolueze mai des, va deveni, cu adevărat, un fotbalist”.
TOPURILE LUI APOLLONI
Driblinguri cu Maradona, Careca și Asprilla
Cei mai buni atacanți pe care i-a întâlnit: Careca, Maradona, Van Basten.
Cei mai buni atacanți italieni împotriva cărora a jucat: Vialli, Roberto Baggio, Mancini, Casiraghi, Massaro.
Cei mai buni cinci colegi non-italieni din perioada de glorie a Parmei: Asprilla, Veron, Crespo, Thuram, Stanic.
Cei mai buni cinci italieni din istoria Parmei: Zola, Chiesa, Buffon, Cannavaro, Melli,
Cel mai bun fundaș al momentului în opinia lui: Barzagli.