Corespondență din Franța
După câteva rateuri memorabile, reporterul Libertatea a reușit să ajungă la o etapă din cea de-a 106-a ediție a celei mai importante competiții de ciclism din lume. Data și locul faptei: etapa a 8-a, Macon – St. Etienne, localitatea Courzieu, km. 133, ascensiunea de 4,9 km, de categoria a doua, Cote de la Croix Part, pantă medie de 7.9%. Ce prăjitură! A fi în Tur e o mare bucurie. Ca jurnalist, poate e rutină, ca spectator, e emoție pură. De data asta, n-am mai pierdut șansa.
Tacâmurile de la 1904 și fluxul blestemat
Scurt istoric de rateuri.
– Acum aproape un deceniu, când eram la Deauville, în Normandia, m-am
acreditat ca ziarist la ultima etapă. Lângă gară, soția s-a oprit într-un “brocante” (n.r. – piață de vechituri) și a găsit la ocazie un set de tacâmuri de la 1904. S-au dus banii de tren, s-a spulberat visul de a vedea caravana pe Champs Elysees.
– Altădată, în Bretania, pe vremea când spre Mont St. Michel nu era șosea de asfalt, am făcut imprudența de a nu consulta orarul fluxului. Am rămas izolat pe stâncă, “salutând” rutierii de la 2 kilometri. Furnica și uriașii!
Etapa a opta se anunța explozivă. Și pentru asta merita să bați 350 de kilometri. Din golful de la La Ciotat, la Courzieu, o comună în departamentul Rhône, cu 1.160 de locuitori.
«Ați ales beton!»
Între timp, discuții cu colegul Andrei Comșa, unul dintre comentatorii Eurosport, despre cea mai bună poziție de pe traseu. Și verdictul specialistului: “E spectacol, ați ales beton!”
Să ne pregătim! Plinul de benzină făcut, la 1,39 de euro litrul, prețul inegalabil din La Ciotat.
Plecare: ora 6.00! Sosire în Courzieu, 9.30!
Consultat încă o dată ghidul Turului: sosirea estimată pe Cote de la Croix Part: 15.30; trecerea caravanei 13.30.
Plus ghidul parcărilor din zonă, pus la dispoziție de autoritățile locale, de descărcat de pe pagina de net.
GPS-ul setat, viteza legală, fără “bouchons” (n.r. – aglomerații) în zona intrărilor în orașele de pe traseu.
Courzieu e idilic. Suntem într-unul dintre cele mai frumoase sate din Franța. Ca aproape orice “village”.
Luăm la pas cățărarea ce duce la 738 de metri altitudine, pentru a alege poziția cea mai bună. Manolo și Andrei, crainicii Eurosport, știu că ar trebui să fim acolo, cu steagul României.
«Ce căutați voi aici?»
Sunt deja 30 de grade! Cum or rezista rutierii la o asemenea temperatură într-o etapă cu șapte cățărări?! Până la urmă, pentru ei, sunt doar niște dealuri.
Pe drum, suntem alături de francezi, sloveni, nemți, danezi. Pe lângă noi, cicliști amatori își fac mâna pe cățărarea pe care vor sosi azi Alaphillippe, liderul-miracol al Le Tour, Thomas, Bernal, Quintana și
ceilalți.
“Voi ce căutați aici? Aveți vreun român în tur?”, ne întreabă cineva.
“Nu avem, dar vrem să gustăm din bucuria asta de nedescris”. Vorbim de
Edi Grosu, de Țvetcov, români care mai contează în acest sport, despre faptul că Bernal a câștigat, cândva, Turul Sibiului. Poate a înțeles, poate nu! Plăcerea nu ne-o ia nimeni.
Evadarea de la radio!
În centrul satului, petrecere câmpenească.
Turul rulează pe un ecran uriaș. De Marchi și De Gendt au evadat din primii kilometri. Asta e bine, s-ar putea să avem și șansa să apărem pe transmisia oficială dacă evadarea ține până pe dealul nostru.
Continuăm urcarea.
Din când în când, mașini pe traseu, ascunse în pădure, pentru a ține liberă șoseaua. Și câte un tranzistor. Se aude că cei patru evadați se țin bine. Plutonului încă nu-i pasă de ei.
Curg apele pe noi. Unele zone seamănă cu drumul dintre Mâneciu spre stațiunea Cheia, din Prahova.
Ne verificăm proviziile de apă. Unul dintre colegii din grupul nostru a uitat mâncarea în sat, pe o băncuță. Și tot din când în când, sponsorii trimit mașini pe traseu pentru a împărți apă turiștilor care urcă. E bine, păstrăm sticlele ca suvenir.
Găsim un loc cu umbră într-o curbă. Dealul chelește la un moment dat și noi mai avem de așteptat.
Turul care doare de plăcere
Se pregătește trecerea caravanei.
Emoții până la lacrimi. Acest Tur aproape că doare.
Se anunță trecerea caravanei. Mașini de poliție fac recunoașterea traseului și îi îndeamnă pe amatorii care se cațără pe șosea să ia o pauză.
Spectacolul caravanei
Trecerea caravanei e ceva care nu poate fi explicat. Pentru copii e ceva minunat. Și noi suntem copii azi. Toți sponsorii Turului urcă spre noi și, din fuga mașinilor lor cu forme ciudate, dar savuroase, împart tot felul de chestii. De la brelocuri, la șepci, de la bomboane și detergent, la abțibilduri cu eroii de pe traseu, la parasolare.
Facem cu mâna, alergăm haotic, căutăm suvenirele prin văioage abrupte. O mașină Arkea-Samsic s-a oprit lângă noi. Cineva împarte bidoane și steaguri ale echipei franceze.
A trecut caravana! Așteptăm rutierii. Și da, evadarea va sosi cât de curând! Aruncăm repede un ochi pe site-ul oficial: De Gendt, De Marchi, Terpstra și King sunt în față. Vor trece primii!
Fuga
“Alerg cu ei de la baza pantei”, îmi fac curaj. Fluturăm steagurile, batem din palme, e o senzație unică.
Vine momentul, ce știm noi să facem? Pozăm, filmăm, alergăm, batem din palme, fluturăm tricolorul? Facem din toate câte puțin!
În vale se aprind torțe! Se fac anunțuri pentru stingerea lor. Dar nu simți nicăieri că ai vreo piedică. Primii patru trec pe lângă noi.
N-avem semnal și ne e un pic ciudă. Cum ar fi fost să transmitem live de la câțiva centimetri de răsuflarea lui De Gendt!
Filmulețele aveau să fie transmise: “Mamă, ce viteză au ăștia pe pantă!”. Alerg pe lângă De Gendt, De Marchi și ceilalți cu steagul în mâini.
Nu Eurosport, da BBC!
Comșa îmi dă mesaj: “Tomilă, nu v-am văzut. Ți-ai ratat șansa la celebritate”. Alt mesaj, de la un prieten din Scoția: “Voi sunteți la Turul Franței? Fiindcă v-am văzut acum câteva minute!”. Britanicii or avea mai multe camere! “Las că v-a dat BBC-ul”, primesc încă un mesaj de la crainicul Eurosport.
Când trece plutonul, la peste un minut, ai timp să tragi doar aer în piept. Câteva secunde și s-au dus!
El – în cursă, piesa de teatru – la festivalul de la Avignon
Încercăm să-l găsim pe Guillaume Martin. Rutierul Wanty e pe traseu, la festivalul de teatru de la Avignon se joacă “Platon vs Platoche”, prima lui piesă de teatru.
Întârziați, câțiva sprinteri sunt încurajați de mulțimea de pe marginea drumului. Aflăm că Gerraint Thomas a căzut. Și că, la final, la St. Etienne, belgianul De Gendt, de la Lotto Soudal, a fost primul.
A fost atât de puțin și atât de frumos! Parcă mai vrem! Le Tour, mon amour!
Coborâm panta înapoi, spre Courzieu. Sunt șase kilometri până la locul la care am parcat mașina. Dulcea coborâre!
Turul nostru!
Ne-am hotărât ce facem a doua zi, când ne mutăm, de la mare: închiriem biciclete și vom avea turul nostru prin satele recomandate de orice ghid: Lourmarin (Albert Camus), Bonnieux, Lacoste (Marchizul de Sade, Pierre Cardin)…
Columbianul Quintana a câștigat etapa a 18-a, impunându-se pe mitica cățărare de pe Galibier. Alaphilippe e primul, alt columbian, Bernal, e pe doi, la un minut și 30 de secunde. Ar putea fi un tur istoric. Primul francez care se impune de la Bernard Hinault încoace. 34 de ani de așteptare!