Dacă anul trecut a părut că Robert Hajnal a așteptat și și-a făcut cursa, avansând pentru că cei din fața lui au ”explodat” rând pe rând, în 2019, de afară cel puțin, a părut că alergătorul din Vale s-a luat la bătaie cu adversarii, poate și pentru că de data asta nu mai era un outsider ci unul dintre favoriți.
Dar cel mai bine, lucrurile se află de la sursă, adică de la sportiv, o relatare detaliată urmând să o aibă pe site-ul lui personal.
”Aveam o mantra pe care mi-o tot repetam la antrenamente: ”If its hard then is something wrong”. Adică, atunci când am câștigat fiecare ultra mi-a venit ușor să fac asta. Asta doream și de la o cursă de afară. Să îmi vină ușor să alerg, să concurez și să fiu în top”, ne-a spus Robert.
”Acum la UTMB a fost cred că prima dată când mi-a venit ușor să alerg și să îmi clădesc un loc în top 3. Cei 130 km mi s-au părut că au trecut foarte repede, dar am făcut câteva mici greșeli care adunate mi-au pus capac.
Și, cea mai mare e că nu am băut apă între 2 puncte crezând că îmi iau dintr-o fântână. Doar că traseul a fost pe ruta normală, la Fouly-Champex și nu ne-au dus pe stradă, ca acum 2 ani. Ci prin pădure, pe o curbă de nivel și ciu-ciu apă!”, a adăugat ultramaratonistul.
Cum se simte când o cursă îți pune capac?
Neajutorat! Umil! Simți că așteptările din partea ta sunt mai mici decât ceea ce poți face!
A avut o cursă diferită față de cea de anul trecut? Ne spune chiar el: ”Primii 50 de km au fost de control, ca și anul trecut, dar cum am mai zis chiar m-am simțit mai fit la antrenamente și știam că pot să am un ritm mai bun.
Urmărirea a plecat din punctul ăla și da, urmăream să ajung cât mai mulți până în Courmayeur. A fost o surpriză plăcută că am ajuns al 3-lea, dar mi s-a părut natural. Că așa trebuie sa fie! Nu am mai fost surprins!”.
Una peste alta? ”Oricum, a fost o cursă excelentă pentru moralul meu. Uneori victoriile sunt înaintea liniei de finish. Uneori iți pui o medalie la gât, alteori ai parte de un alt mindset”.
Foto: © UTMB® : Thomas Bekker