Paul Ifrim este instructor de înot
Născut în Bucureşti, dar stabilit la Sinaia, fiu al antrenorului lotului naţional, Paul Ifrim (foto) spune că rezultatul din Germania e mare, mai ales că la sanie concurenţa e acerbă pe plan internaţional, iar la noi acest sport nu se bucură de o finanţare deosebită. “Vara trebuie să muncim în alte domenii pentru a câştiga un ban, altfel ne-ar fi foarte greu. Nu mai suntem la vârsta junioratului, avem şi alte necesităţi”, spune Ifrim, care lucrează ca instructor de înot şi care adoră să joace volei în timpul liber.
Vali Creţu a făcut întâi fotbal
Fără un angajament stabil, nevoit să lipsească patrucinci luni de acasă, Valentin Creţu (foto) recunoaşte şi el că nu-i deloc uşor să faci sanie în România. Şi că locul 6, obţinut la Europenele din Germania, este unul deosebit, “ţinând cont de condiţiile de pregătire şi de materialul de concurs inferior. O sanie competitivă are un preţ piperat. Iar în concursuri diferenţa de timp aşa se explică”, spune cel născut în Sinaia şi care a renunţat la fotbal pentru sanie.
Anghel e zilier când nu e zăpadă
Ca şi colegii săi, Andrei Anghel (foto) recunoaşte că nu-i uşor să faci sport de performanţă în România de azi, şi el fiind nevoit să-şi ia o slujbă ca zilier când nu este zăpadă. “În plus, nu avem nici o pârtie de sanie în ţară, cea de la Sinaia nemaifiind operaţională. Suntem nevoiţi să ne antrenăm în străinătate. Secretul nostru este că suntem ca o familie. Jumătate de an suntem împreună. Şi deja ne cunoaştem foarte bine”, spune Andrei Anghel.
Raluca lucrează la un club militar
Singura fată din echipa de ştafetă a României e Raluca Strămăturaru (foto), originară din Buşteni. Sportiva se consideră mai norocoasă decât colegii ei, fiindcă este angajată la Clubul Sportiv Aplicativ Militar Bucegi din staţiunea Predeal. “Sper să fiu sănătoasă, să mă pot pregăti la capacitate maximă şi să ocupăm un loc cât mai bun în etapele viitoare ale Cupei Mondiale. Prima ocazie e în etapa a 7-a a competiţiei, la Witenberg, Germania”.