Mărăcineanu, care vorbește fluent cinci limbi străine, printre care și româna, povestește cum a ajuns în Franța când avea doar nouă ani și cât de mult i-a lipsit România în perioada în care nu se putea întoarce în țara în care s-a născut.
La sfârșitul verii anului 1984, un vapor „mare ca o clădire” a condus-o pe micuța româncă, Roxana Mărăcineanu, în vârstă de 9 ani, „la siguranță”. „Am locuit în București și tatăl meu a fost trimis să muncească în Alger (era inginer civil)”, își amintește fosta campioană mondială din 1998. „Mama și fratele meu s-au alăturat lui și a fost rândul meu să îi urmez. După ce am ajuns acolo, în loc să ne întoarcem în România, ne-am îmbarcat spre Franța … Nu am înțeles cu adevărat ce se întâmpla”, a povestit Roxana.
Ajunși în Hexagon au mers în Paris și au cerut azil politic. „Nu am putut să mergem la hotel, nu cunoșteam pe nimeni în Paris, așa că a trebuit să dormim câteva nopți în mașina noastră Renault 16. Dar pentru noi era o aventură, a fost distractiv, nu era nimic rău… „, mai spune noul ministru francez. Totuși, în lunile care au urmat, plângea noaptea singură în pat, spunând că „vrea acasă”.
După ce s-au mutat la Mulhouse, adolescenta a început înotul. „Am făcut gimnastică în București, dar pentru că eram prea grea mi-au recomandat să merg la înot. Întrerupsesem doi ani când am reînceput înotul în Franța. Într-o zi, la o competiție din Alsacia, un înotător român mi-a oferit casca sa și am fost foarte fericită. Mi-am pus-o pe cap în timpul antrenamentului iar Lionel (notele redacției: Horter, antrenorul ei) s-a enervat foarte tare și mi-a ordonat să o dau jos. Atunci am înțeles că acest lucru trebuie cultivat în ascuns, ca pe o grădină secretă”, mărturisea Roxana Mărăcineanu, care spune că de câte ori câștiga o competiție pentru Franța era dată drept exemplu pentru integrarea străinilor în cultura franceză.
Doi ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Sydney, ea câștigă medalia de argint, iar pe primul loc a ieșit o româncă, Diana Mocanu. „Din punct de vedere psihologic, cariera mea m-a ajutat sa fiu cea mai bună, să ies în evidență dintr-o echipă a Franței care stagna. Dar atunci când a trebuit să concurez cu o româncă, nu am putut să o înving. Totuși, nu am fost niciodată atât de emoționată ca atunci când am auzit imnul României în timp ce eram pe podium. Chiar dacă nu îmi era destinat, l-am luat ca și când ar fi fost pentru mine”, mărturisește fosta înotătoare suspinând.
Ea spune că după căderea regimului comunist s-a întors în România de mai multe ori și a reluat legătura cu rădăcinile sale, venind aici în vacanțe. Continuă să petreacă sărbătorile aici și de când are o familie și copii – Nina, 9 ani, Cléo, 7 ani si Kimi, 2 ani. „Vreau ca ei să cunoască această parte a lor. Eu sunt pe deplin româncă și în întregime franțuzoaică”, spune noul ministru.
Întrebată cum vede Franța de astăzi și situația imigranților din Hexagon, Roxana a dat un răspuns care ar putea părea ciudat pentru unii. „Pentru mine, Franța este o țară gazdă. Aceasta este imaginea pe care au avut-o părinții mei: au venit pentru asta și nu au fost dezamăgiți. Astăzi mulți oameni sosesc și sunt dezamăgiți. Eu mă simt de parcă am fost răsfățați de cei care ne-au întâmpinat și mi-au permis să fiu cine sunt astăzi. Dar s-a schimbat mult. Când am fost să-mi ridic permisul de conducere de la prefectură am văzut oameni stând la coadă o zi întreagă pentru o hârtie, fără să aibă nici măcar un pahar de apă. Mă doare inima. Mă întreb dacă părinții mei au trecut prin asta și eu am uitat… Nu cred. Cred că cei care vin acum nu au norocul pe care l-am avut noi. Franța ar putea fi mult mai primitoare”, conchide noul ministru al Sportului din Franța.
De origine română, Roxana Mărăcineanu, în vârstă de 43 de ani, a fost numită de președintele Emmanuel Macron noul ministru al Sportului din Franța. Prima femeie din Hexagon care a cucerit titlul mondial la natație s-a făcut remarcată și în afara bazinului, în 2015, ea creând un scandal de proporții după ce a dezvălui în ‘LEquipe’ că mulți sunt nemulțumiți de conducerea Federației franceze de Natație, însă nimeni nu are curajul să vorbească.
Citește și: