Rromi, sansonete si cerseala

Dambovita. Femeia – contabila grupului – se numeste Luiza si arata ca o moldoveanca ce vinde tigari in buticul satului: plinuta, smechera si rea, intotdeauna pregatita sa-ti numere gresit un rest sau un kilogram de carne. „Obbrigado, por favor, pur la musica!”, ingaima Luiza noastra dupa o sansoneta esuata din start, si-ti intinde apoi un castron dubios cu fund mare si plat, lacom de monede.
La finalul unei nopti in care muzica este dublata de o frumoasa activitate individuala prin buzunarele neatente ale Europei, Luiza si grupul ei isi centralizeaza rezultatele si bugetul intr-un parc de langa muzeul „Bolsa”. „Lasa, ba, ca Dumnezeu ne da de zece ori mai mult!”, arunca fermecatoarea Luiza, inainte de a-si indesa partea la ciorap si de a lipi o flegma impecabila, de ora 10, pe o statuie nefericita din preajma. De maine, totul se ia de la capat. Iar tiganii nostri, pe care-mi vine sa-i recomand galeriei engleze pentru specializare, vor continua sa faca acel marcaj om la om ce le-a adus atatea dimineti si reprosuri. Iar noua atatea rusini ce nu ies, din pacate, nici cu carbune si nici daca intorci, curajos, privirea.

Urmărește-ne pe Google News