Așa cum se întâmplă în fiecare an, la mijloc de decembrie, din 1990 încoace, oficiali ai CSA Steaua, actuali și foști sportivi, prieteni și membri de familie au participat astăzi, la monumentul din fața terenului de rugby al complexului sportiv din bulevardul Ghencea, la comemorarea eroilor RĂDUCU DURBAC și FLORICĂ MURARIU. Ofițeri ai armatei română, cei doi și-au pierdut viața, în condiții încă neelucidate, în decembrie 1989.
Un sfert de veac s-a scurs, dar oamenii ”Micii Ovalii” nu i-au uitat. ”Nu pot să vorbesc la trecut despre ei. Parcă i-am văzut ieri. Doi oameni deosebiți, colegi adevărați. Nici nu pot să vorbesc… Mă năpădește o mare tristețe”, ne spune Marin Moț, cel care, în urmă cu 25 de ani, era coleg de echipă cu Murariu și elev al lui Durbac, antrenor secund la formația militară.
Tăcuți, cei prezenți ascultă slujba de pomenire. ”Faptul că sunteți prezenți aici, an de an, ne arată că acești eroi n-au fost uitați”, spune preotul. Apoi, Constantin Șerban, un alt legendar rugbyst al Stelei, rostește un poem pe care l-a scris pentru cel ce i-a fost prieten, Răducu Durbac. ”Eram mai mare ca vârstă decât el, dar cu trecerea timpul, prin ceea ce a făcut în rugby, la Steaua și la națională, a reușit să impună respect tuturor”, îmi mărturisește fostul jucător de linia a doua.
Rând pe rând, George Boroi (comandant CSA Steaua), Pompiliu Borș, Nicolae Șișiu (FR de Rugby), Marin Ionescu, Mircea ”Dodo” Muntean (Asociația Internaționalilor Români de Rugby), Costică Murariu și Bobby Durbac depun coroane în fața monumentului. Apoi, toată lumea se retrage lângă terenul cu ”H”-uri pentru a depăna povești despre cei care au scris istorie acolo.