VIDEO/ Rusul Sergey Kovalev a ”tras cortina” peste legenda Bernard Hopkins

La aproape 50 de ani, pe care-i va împlini în ianuarie, Hopkins a intrat deja în legenda boxului. Şi nu doar pentru palmaresul impresionant ori anii de supremaţie în rândul „mijlociilor” ci şi pentru sarabanda de recorduri doborâte odată cu înaintarea în vârstă, cum ar fi acela de cel mai bâtrân deţinător al unui titlu mondial. Cu toate acestea, în ultimi ani, mai ales după urcarea în categorie către „grea-uşoară”, Hopkins devenise probabil cel mai obstrucţionist boxer din lume, meciurile lui devenind doar nişte „clinch”-uri prelungite cu final previzibil: victoria la puncte pentru „bătrânul Hop”. Poate şi acesta a fost un motiv pentru care niciun canal de sport din România nu a considerat necesar să transmită lupta de sâmbătă, deşi ea era una dintre cele mai aşteptate ale anului în lumea boxului profesionist.

De data aceasta, Hopkins l-a avut în faţă pe temutul rus stabilit în Florida, Sergey Kovalev, o adevărată „sperietoare” a categoriei, boxerul de 31 de ani fiind considerat luptătorul cu cele mai puternice lovituri din boxul actual. Sigur, ţinând cont şi de limitele de greutate ale categoriei grea-uşoară. Cu trei titluri mondiale majore puse „la bătaie”, WBA, IBF şi WBO, lupta a avut un singur sens, cel dinspre pumnii lui Kovalev către bărbia şi corpul lui Hopkins. Americanul a avut, totuşi, meritul de a fi terminat cele 12 reprize în picioare, lucru nemaiîntânit pentru un oponent al lui Kovalev, de aproape 4 ani. Deşi nu am putut viziona duelul celor doi în direct, el nefiind transmis, cum spuneam, de vreun post tv românesc, rezumatele văzute ulterior arată clara dominare a rusului care l-a trimis la podea pe Hopkins încă din prima repriză. Dar, poate şi cu ajutorul respectului impus de legenda numelui său, poate şi datorită unei rezistenţe fizice, într-adevăr, de necontestat, Hopkins a dus lupta până la capăt, pierzând „doar” printr-o decizie unanimă la puncte.

Recomandări

Șefii PSD Sibiu s-au lăudat în campania electorală că Horațiu Potra susține candidații partidului și s-au pozat cu mercenarul care-l păzește pe Călin Georgescu

Sincer, mi-a plăcut mult Hopkins în anii în care domina categoria mijlocie. I-am apreciat, apoi, determinarea şi forma fizică aproape perfectă chiar şi la o vârstă ce depăşea treptat, tot mai mult, borna celor 40 de ani. Dar ultimii ani au arătat mai degrabă un boxer interesat doar de o conservare cât mai mare a energiei, de victorii „ciupite” la puncte printr-un box aflat adesea la graniţa „legalităţii”, să spun aşa, un stil îmbâcsit, plin de „ţineri”, clinch„-uri şi stratageme de trecere a timpului. Dar forţa lui Kovalev – o forţă de care, deocamdată, a fugit până şi celălaltcampion al categoriei, canadianul Adonis Stevenson, deţinătorul centurii în versiunea WBC – a impus ritmul şi, pe merit, a făcut dreptate, într-un fel.
Nu ştiu dacă e timpul ca Hopkins să se retragă. Doar el ştie asta, iar el spune că, pe moment, decizia e 50-50. Cu siguranţă, însă, eu, unul, nu prea aş dori să-i mai văd luptele. Nu aşa cum a înţeles el să boxeze de 4-5 ani încoace. Poate cu o singură excepţie: o luptă cu Lucian Bute. Nu de alta, dar Hopkins nu are, cu siguranţă, loviturile unui Froch sau Kovalev. Dar faima lui i-ar asigura românului o vizibilitate mult-dorită în SUA. Şi, la urma urmei, dacă n-ai putea să-l baţi pe Hopkins, la 50 de ani, ce să mai cauţi în faţa unui Stevenson sau Kovalev? Că de Froch nu mai pomenesc… Oricum, nu-i aşa?, deja e vorba de o categorie diferită…

Urmărește-ne pe Google News