Tudorel Stoica a scris istorie pentru Steaua, formație pentru care a jucat timp de 15 sezoane. Căpitan de echipă, lider al vestiarului, aproape 400 de meciuri în Liga 1 și o mulțime de trofee.
Cele mai importante, Cupa Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei (1987). Pe lângă acestea, alte 7 titluri de campion național al țării, dar și cinci Cupe ale României.
Invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.ro, Tudorel Stoica a vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă în această perioadă: „Sunt pensionar acum. Eu nu sunt o persoană care să iasă în față. Lupii tineri sunt la putere acum, iar părerile lor sunt mai importante. Noi ăștia mai vechii…”.
Acesta mai spune: „Nu am nicio afacere. Sunt oameni care fac afaceri și unii care nu se pricep. Eu nu m-am priceput și nu m-am băgat în afaceri. Singurul lucru pe care-l fac în fiecare zi este sportul. Înainte mai jucam și fotbal, dar de când a început pandemia asta…”.
Fotbalul din ziua de azi e inexistent! Echipa din Divizia B când jucam noi ar fi câștigat campionatul acum. Slab de tot! Ce mă doare pe mine? Că sunt tineri jucători foarte talentați, dar noi aducem toate nonvalorile.
Tudorel Stoica:
„Nu puteam să suport unele umilințe trăite la clubul Steaua”
Întrebat de partea financiară, Tudorel a oferit un răspuns simplu: „Eu tot timpul am spus doar adevărul! După 15 ani petrecuți în Armată, am ieșit la pensie cu doar 1.506 lei! Atât am… 1.506 lei, exact, exact. La Steaua am început cu gradul de sublocotenent, iar când am terminat, am fost maior. Dacă nu era domnul Valentin Ceaușescu, căruia îi mulțumesc, și nu mă ajuta să plec în străinătate acum eram mort. Într-un an la Lens am strâns și eu ceva…”.
Vizibil emoționat, fostul mijlocaș povestește motivele pentru care are o pensie atât de mică, chiar dacă a scris istorie pentru Steaua. „Nu puteam să suport unele umilințe trăite la clubul Steaua. Eu am câștigat Cupa Campionilor și am plecat cu Pițurcă la Lens. Atunci ne promisese clubul o mie de dolari, dar nu i-am luat. Când m-am întors la Steaua, după un an, era domnul Oțelea comandantul clubului. Și i-am cerut banii, mia de dolari.
Atunci i-am spus: «Domnule comandant, vă rog să-mi dați și mie mia aia de dolari». «Domnule comandat, o să-mi dau demisia din Armată, dar vreau să-mi dați mia de dolari». M-a chemat peste trei zile, iar primul lucru pe care mi l-a spus a fost «Ți-ai dat demisia din Armată?». Asta m-a durut rău de tot!”, a povestit Tudorel.
Mi-am dat demisia până la urmă și am plecat. A fost o durere fantastică pentru mine. Eu mi-am făcut doar treaba și am avut o echipă bună, dar sunt lucruri care te dor, te macină și cu cât îmbătrânești… Domnul Valentin ne-a ajutat pe noi să avem liniștea necesară.
Tudorel Stoica, fost internațional: