30 de kilometri de Bucureşti, studiourile Castel Film, platoul numărul 7. Decor: restaurantul Tonino, pistoale, maşini de poliţie, falşi pereţi de cărămidă. Se aud împuşcături. Tablourile de pe pereţi zboară lovite de gloanţe oarbe. Se turnează o scenă în interior, parte a unei reclame pentru o televiziune din Israel care difuzează filme de acţiune. Mihai urcă o scară în spirală până la nivelul plafonului, la o înălţime de vreo 20 de metri. E sus, dar face şi “munca de jos”. Acum, leagă frânghii. “Chiar şi o cascadorie extrem de simplă e analizată în cele mai mici amănunte. Oricât ar fi de periculoasă, dacă sunt luate toate măsurile, accidentele sunt foarte rare. Pe mine m-a lovit un cal şi mi-a făcut o fractură, dar nu în timpul unei cascadorii”.
Maşina în care se afla a sărit în aer
“Escu” pentru prieteni, Mihai a fost în bobul României la Jocurile Olimpice de la Torino, în 2006. În meseria de cascador, munceşte uneori şi 14 ore pe zi.
“Trebuie să ştii să călăreşti, să ştii să te lupţi cu orice tip de armă, să faci sărituri de la înălţime, derapaje cu maşina, să sari cu ea, e mai greu decât în bobul olimpic. Dar e palpitant, nu mă plictisesc niciodată”.
Gata, jos se filmează din nou. Mai e o scenă până la pauza de masă: prăbuşirea balconului din restaurant. Mai târziu, “Escu” îşi intră în rol. E poliţistul. Stand-by… motor… acţiune! E la volan şi intră cu maşina în restaurant. Stop! Acum e acum! O a doua maşină e adusă pe o rampă deasupra celei dintâi. În interiorul ei, bomba. Şi…EXPLOZIE! Efectele pirotehnice sunt impresionante. Mihai, legat de mână cu o frânghie, e tras în ultima clipă cu o macara. Automobilele sunt distruse aproape în totalitate. La final, focul se stinge. Rămân fumul, aplauzele şi felicitările.
Carte de vizită
Mihai Iliescu
Data naşterii: 25.07.1978
Locul naşterii: Slănic Prahova
Palmares la bob:
– CM tineret 2004 Cortina dAmpezzo, Italia – locul 6, bob 4 persoane;
– CN al Austriei 2006 – locul 2, bob două persoane;
– Challenge Cup 2006 (calificări la JO), Konigsee, Germania – locul 2, bob două persoane;
– JO Torino 2006 – locul 26, bob două persoane; de şase ori campion naţional
«Mi-e dor de concursuri»
Faptul că rula pe pârtie cu 120-130 de kilometri pe oră l-a ajutat pe Iliescu în noua carieră. “Aşa am învăţat să-mi stăpânesc emoţiile”, mărturiseşte el. Nostalgia sportului de performanţă îl cuprinde. “Despărţirea e dureroasă, au trecut doi ani de când m-am lăsat şi în fiecare iarnă sunt sfâşiat. Şi-acum mi-e dor de cantonamente, deplasări, concursuri. Aş putea să mă întorc, dar, din păcate, nu sunt bani. Bobul îl poţi începe de la 18 ani, poţi face sport de performanţă în perioada studenţiei, când nu te interesează familia. După, trebuie să-ţi faci viaţa ta, şi, ca bobeur, nu eşti plătit mai deloc”. Şi alţi colegi din bobul olimpic s-au reprofilat după Torino 2006: Levente Bartha e acum atlet, practicând aruncarea suliţei.
Are colegi din handbal şi kick-boxing
În primul an de facultate, unul dintre colegii lui “Escu”, Răzvan Gheorghiu, poreclit “Horse”, l-a dus la o filmare. A fost primul contact cu meseria de cascador. Şi “Horse” a făcut sport în trecut, fiind handbalist la Petrom Ploieşti, iar Vlăduţ Iacob, zis “Kick”, e fost campion naţional la kick-boxing. Printre cascadori e şi un maior în armata română, Daniel Pisică, despre care Mihai spune că a urcat ca alpinist pe Everest şi posedă în garaj 32 de motociclete. Echipa de 13 cascadori pentru filmarea spotului a fost coordonată de Vali Vasilescu.