Numele lui Adolf Bachmeier nu spune multe iubitorilor de fotbal din România. Fostul jucător s-a născut la 13 octombrie 1937 la Caramurat, actualul Mihail Kogălniceanu. A plecat la vârsta de 3 ani în Germania, iar din 1957, la vârsta de 2o de ani, a emigrat în SUA. Acolo a jucat fotbal și a făcut-o atât de bine încât din 1959 a ajuns în naționala SUA. A jucat 15 meciuri în naționale Statelor Unite, în perioada 1959-1969. Pentru aceste performanțe, el a fost inclus, în 2002, în „Hall of Fame”-ul soccerului din SUA, alături de nume precum Pele sau Beckenbauer, care au jucat spre finalul carierei în State.

„Nu a fost alegerea noastră să plecăm din România”

Pe 21 iulie 2016, la vârsta de 79 de ani, Adolf Bachmeier s-a stins din viață. El a jucat numai la echipe din Chicago. În singurul interviu acordat presei din România, pentru „Evenimentul zilei”, Adolf Bachmeier a explicat de ce a plecat din România. „M-am născut la Caramurat, aproape de Constanţa şi de Marea Neagră. Dar, în 1940, am plecat spre Germania. În Statele Unite am ajuns în 1957. Aveam doar 3 ani când am plecat. Eram prea mic atunci ca să-mi mai amintesc ceva. Nu ştiu niciun cuvânt. Nu mai ţin minte detalii din timpul plecării. Nu a fost alegerea noastră să plecăm din România. A fost un ordin al guvernului german ca toţi etnicii nemţi să revină în Reich. Erau vremuri tulburi. A trebuit să facem asta, n-am avut de ales”, a explicat Adolf Bachmeier atunci, în 2010. 

Adolf Bachmeier

„Am fost mândru (n.r. – când a purtat banderola de căpitan al SUA). Am venit aici să fiu cetăţean al acestei ţări, să mă lupt pentru această echipă ca orice american. Întotdeauna am încercat să dau tot ce aveam mai bun şi mereu am jucat cu speranţa în inimă. Chicago Schwaber şi Chicago Kickers erau echipe ale comunităţii germane. Chicago Schwaber a fost mult timp clubul familiei. Jucam împreună cu patru fraţi: Matt, Emmanuel, Beno şi Felix. Iar Otto, fratele cel mai mare, care a murit anul trecut, era managerul echipei. Restul formaţiei era compus din verişorii noştri. Mai târziu a apărut în echipă şi Florian, cel mai mic dintre fraţii mei, care era şi cel mai talentat. În timp ce jucam la Schwaber am fost ales căpitanul naţionalei SUA”, a mai dezvăluit Adolf Bachmeier în interviul din 2010.

Îndrăgostit de „Haghi”

Foarte fair-play, Bachmeier a recunoscut că nu se poate compara cu „monștrii sacri” alături de care se află în „Hall of Fame”: „E un sentiment extraordinar să mă ştiu alături de nume precum Pele şi Beckenbauer. Dar trebuie să fiu corect şi să spun că n-am fost un jucător de mărimea acestora.”

În 1994, când România a făcut senzație la Campionatul Mondial din SUA, Bachmeier a fost fanul lui „Haghi”: „Meciurile României le-am urmărit la televizor. Aveaţi superechipă, în frunte cu „Haghi”. Când mai văd câte un meci al României la televizor, sunt fanul lor”.

Tot în Germania a plecat și Josef Posipal, singurul fotbalist născut în România (la Lugoj), care a ajuns campion mondial, în 1954, cu celebra echipă în care strălucea Fritz Walter, care a făcut pușcărie la Sighet. 

 
 

Urmărește-ne pe Google News