ComenteazăJO 2010. A întrerupt competiţia 30 de minute
La Vancouver (Canada), Mihaela Chiraş (29 de ani) a terminat pe locul 28, ultimul, după prima manşă, iar în următoarea s-a răstunat.
Din cauză că era pe contrapantă, şi-a luat sania la subsuoară şi a luat-o pe jos spre sosire. Proba a fost întârziată o jumătate de ceas. Cea mai bună performanţă a lui Chiraş, de loc din Petroşani, a fost locul 21 la CE 2008.
Mihaela, cărându-şi sania, după ce s-a răsturnat
JO 2010. Fără tatuaj din cauza căzăturii
Anca Nedelcu (29 de ani), o canadiancă de origine română, acceptată la skicross, a avut un mare ghinion. La Vancouver, a căzut şi s-a ales cu o placă de metal şi şase şuruburi în piciorul stâng: fractură de tibie şi ruptură de menisc.
Nedelcu s-a retras în 2013, după ce terminase pe 26 în Cupa Mondială
A făcut pauză de 12 săptămâni, în scaun cu rotile. “A fost cea mai bună cursă pe care am făcut-o vreodată. Însă am greşit la ultima săritură, cea mai banală”, a explicat românca. Ar fi vrut să-şi facă un tatuaj cu Jocurile Olimpice, dar nu i-a mai trebuit.
JO 2008. Nu s-a trezit pentru probă
La ediţia de vară a Jocurilor din 2008, de la Beijing (China), înotătorul Valentin Preda (28 de ani) a ratat startul la 200 metri bras fiindcă nu s-a sculat!
Preda a reprezentat, multă vreme cu succes, Universitatea Louisville (SUA)
Explicaţia lui: nu a ştiut ora la care va concura! Aflat la masaj, el a văzut la un televizor cum adversarii lui se aliniau la start!
Alte cazuri
JO 2012. La un pas să se răstoarne
Canotorul Djibo Issaka, din Niger, a fost la un pas să se răstoarne pe lacurile olimpice de la Londra.
Issa, echilibristică la proba de schif simplu
Sportivul de 35 de ani, de meserie îngrijitor de piscine, a intrat prima oară să vâslească pe un lac cu trei luni înainte de Olimpiadă. “Am fost norocos că nu am dat cu fundul în sus barca!”, a spus africanul, care a terminat cursa în uralele asistenţei.
JO 2000. «Melcul» era să se înece
Eric Moussambani Malonga (35 de ani ), înotător din Guineea Ecuatorială, poreclit “Melcul”, a fost prezent la 100 m liber, terminând în 1:52.72, dar s-a calificat din serii din cauza descalificării adversarilor, care rataseră startul!
Eric, mirat şi el că a terminat, fusese aproape de înec
Timpul lui a fost de două ori mai slab decât cel al olandezului Van den Hoogenband, recordmen mondial (48.30). Totuşi, Eric, care învăţase să înoate în urmă cu câteva luni, a stabilit cel mai bun timp din istoria ţării sale. “Ultimii 15 metri au fost cei mai dificili”, a glumit africanul. Culmea, în 2012 a fost numit antrenorul lotului său naţional.
Cazuri speciale
JO 2014. Ca-n comedia cu jamaicanii
Cazul românilor Şovăială şi Teodorescu, opriţi de organizatorii JO de la Soci să concureze pe motiv că riscau să moară, la cât de haotic îşi ghidonau sania, aduce aminte de filmul “Echipa de bob” (“Cool Runnings”, 1993).
În film, jamaicanii se antrenau în cadă. Jos, Teodorescu (stânga) şi Şovăială, cu un bob pe role, la Sinaia
Pelicula a fost inspirată dintr-un caz real: jamaicanii se chinuiau să atingă performanţa de a încheia cursa, antrenându-se în cadă şi pe nisip!
JO 2010. Pe cei mai buni în pierdem
Schioarea Edit Miklos (25 de ani), care are cetăţenie maghiară încă de când tatăl ei juca hochei pe gheaţă în ţara vecină, a ales să concureze pentru Ungaria după ce România nu a băgat-o în seamă.
Edit a concurat pentru România
Pentru un sezon în Cupa Mondială ar fi nevoie de 150.000 de euro. Tatăl, Ferencz, a precizat pentru prosport. ro: “Acasă nu a fost sprijinită. La JO 2010, federalii nu l-au inclus în delegaţie pe antrenorul ei austriac. Ea şi-a plătit tehnicianul din propriul buzunar!”.
JO 1972. Patzi, campion cu pagaia ruptă
La polul opus se află canoistul Ivan Patzaichin (64 de ani), care, la JO din 1972, deşi a concurat cu pagaia ruptă în serii, a prins recalificările, apoi a devenit campion olimpic în proba de canoe simplu pe distanţa de 1.000 m.
Patzi, campion în orice condiţii
JO 1976.Victorii cu căşti luate din gunoi
Naţionala de hochei pe gheaţă (acum în eşalonul trei), a fost la JO 64, 68, 76 şi 80. Episod povestit de Eduard Pană, fost şef al Federaţiei, jucător inclus în Hall of Fame: “Atunci nu era obligatorie casca, dar, înainte de meciurile cu adversari ca munţii, umblam în noaptea dinaintea jocurilor prin gunoiul de la patinoare, să căutam căşti. A doua zi, apăream cu una roşie, una albă, una ruptă…”.
Tricolorii, fără căşti, cu pantalonii din burete
Pantalonii erau făcuţi, de un croitor, din burete şi, cum se juca afară, când ploua, buretele se îmbiba şi ajungea la 25 kg!