Pe lista de nume dată publicităţii de către Administraţia Prezidenţială figurează, la loc de frunte, Radu Mircea Berceanu, Helmut Duckadam, Bogdan-Nicolae Niculescu Duvăz, Eugen Nicolicea, Romeo Marius Raiuc și Valentin Hossu Longin.

Președintele de imagine al Stelei se tot plânge pe unde apucă de faptul că nu are bani, în condițiile în care a suferit câteva operații, în ultimii ani. Dar, în acest momente, are trei surse de venit: salariul oferit de Gigi Becali, pe care-l încasează în calitate de președinte de imagine la Steaua, renta viageră (1.800 de lei) și, acum, indemnizația de revoluționar, care poate ajunge până la 4.500 de lei pe lună. La renta viageră, Duckadam s-a trecut înaintea unor persoane care aveau mai mare nevoie de ea, precum Lucian Bălan!

Citește și

Lucian Bălan este victima sistemului din România. Ar fi fost salvat cu o rentă de 1.800 de lei, dar fostul șef al MTS, Nicolae Bănicioiu, i-a respins dosarul, în 2013!

Duckadam: ”Bălan era dărâmat că nu a primit renta”. Toate reacțiile după decesul lui Lucică

În campania electorală din 2014, Helmut Duckadam a ținut partea pesedistului Victor Ponta, rivalul lui Klaus Iohannis.

Coleg de ”revoluție” cu interlopi

Despre niciunul dintre cei mai sus enumerați nu s-a auzit până acum că ar fi avut vreun merit în decembrie 1989.

Peste 2.700 de revoluţionari vor primi certificate cu titlu de ”luptători cu rol determinant“ în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi vor încasa, din bani publici, indemnizaţii lunare cuprinse între 2.600 şi 4.500 de lei pe lună. Asta în condiţiile în care un veteran de război este răsplătit cu 135 de lei lunar, iar salariul unui profesor debutant abia depăşeşte 1.200 de lei.

În lege a fost găsită o breşă prin care cei care au făcut revoluţia în oraşe precum Buzău, Constanţa, Iaşi, Brăila, Turnu Severin, Craiova şi chiar Uricani, ca să poată primi şi ei certificate de luptători cu rol determinant. Deşi, în aceste localităţi, a fost linişte desăvârşită până pe 22 decembrie 1989, ele au fost considerate eligibile după ce revoluţionarii au făcut contestaţie.

Argumentul a fost că, deşi în aceste oraşe n-au existat morţi sau răniţi înainte de fuga dictatorului, au existat totuşi persoane reţinute. Aşa s-a ajuns ca pe baza unei simple arestări făcută în aceste oraşe să beneficieze zeci de persoane care au urmărit izbucnirea Revoluţiei la televizor şi abia apoi au ieşit în stradă. Dacă au ieşit…

Şeful statului a semnat decretul luni, a anunţat Preşedinţia.

Conform declaraţiei de avere, deputatul Eugen Nicolicea (UNPR) deţine trei case, trei maşini, o barcă cu motor şi depozite bancare de peste 80.000 de euro, însă asta nu l-a împiedicat să solicite un nou certificat de revoluţionar, cu tot cu indemnizaţia aferentă. ”E vorba de recunoaşterea faptului că nu am stat, ca alţii, să dorm în timpul Revoluţiei. Până acum n-am beneficiat de niciun drept, pentru că m-a preocupat exclusiv recunoaşterea onorifică. Nici acum nu mă interesează banii, dar până la urmă e treaba mea ce-o să fac cu ei. Sunt proprietatea mea“, a declarat Nicolicea.

La Drobeta Turnu Severin, unde se afla Nicolicea în decembrie 1989, nu a avut loc nici o revoluție.

Eugen Nicolicea nu poate să explice prea clar în ce a constat participarea sa la Revoluţie, dar se recomandă drept un vechi opozant al regimului comunist, cu toate că socrul fratelui său era prim-secretarul PCR al judeţului Mehedinți.

”Dacă vă interesează, aflaţi că au existat nişte fotografii făcute de Securitate, iar eu sunt fotografiat acolo unde sunt. Unii au avut activitate înainte de 15 decembrie 1989, iar eu mă număr printre ei. Nu stau acum să mai comentez, dar puteţi afla din dosar“, a explicat Nicolicea pentru ”Adevărul”.

Cercel și Cerchez, în evidențele Miliției!

Printre cei care s-au erijat în lideri ai revoluţiei constănţene s-au aflat Lazăr Cercel şi Metin Cerchez, aflaţi în evidenţele Miliţiei pentru bişniţă cu aur şi geci de piele. Cercel a murit în timp, dar Metin Cerchez este ”luptător cu rol determinant. ”Eu chiar am fost determinant. S-a spus că apa-i otrăvită şi am verificat, am verificat pe la Institutul de Scafandrii, unde se trăgea, am fost peste tot. Puteam să mor ca un prost“, a explicat Cerchez.

Printre revoluţionarii care au trecut de această ultimă verificare a dosarelor se află şi braşoveanul Constantin Grancea, unul dintre cele mai scandaloase cazuri de impostură din rândul acestei bresle. În decembrie 1989, Grancea era în închisoare (condamnat pentru furt de benzină încă din luna august a acelui an), iar documentele oficiale arată că s-a eliberat abia pe 22 ianuarie 1990.

În ciuda acestor evidenţe, Constantin Grancea a susţinut că a participat la Revoluţie şi chiar a reuşit să obţină certificat de revoluţionar. Acum, numele său se află din nou pe lista celor admişi şi va ajunge pe masa preşedintelui Klaus Iohannis pentru acordarea titlului de luptător cu rol determinant, urmând să încaseze indemnizaţie din bani publici.

Pe lista revoluţionarilor admişi se află şi Aurel Iamandi, zis Aurică ”Papuaşul”, unul dintre liderii lumii interlope din Bucureştiul anilor 90. ”Papuaşul” ar fi participat la Revoluţie în Bucureşti.

A cumpărat lumânări de 3.000 de lei: ”Atunci am prins curaj!”

Helmut Duckadam a povestit în trecut (AICI, detalii) ce fel de revoluție a făcut în Aradul natal: a cumpărat lumânări de 3.000 de lei, le-a împărțit oamenilor, iar după acest gest toată lumea prezentă acolo ”a prins curaj”.

”În 1989, eram vicepreşedinte la Vagonul Arad, când a început Revoluţia. Pe 21 decembrie, am ieşit la manifestaţie, dar seara, când am mers acasă, am deschis televizorul şi l-am văzut pe Ceauşescu la mitingul din Bucureşti. Am crezut că se va întâmpla şi la Arad, ce se întâmplase la Timişoara. În acea noapte lumea a fost speriată şi adevărul e că mulţi au plecat acasă. A rămas un grup de câteva sute de oameni. Eu aveam un prieten la o mănăstire de la periferia Aradului, stareţa ne-a făcut slujbă şi aveam 3.000 de lei din primă de joc, cu care am cumpărat lumânări şi le-am împărţit oamenilor din piaţă. După ce le-au aprins, s-a luminat dintr-o dată piaţa şi am mai prins curaj!

După revoluţie, am stat la primărie la Arad două luni şi jumătate şi am răspuns de toate ajutoarele care au intrat în România prin vestul ţării. Dirijam vagoanele spre oraşele din ţară, nici nu ştiam ce erau în ele. După ce s-au liniştit apele, nici nu m-am gândit să mă implic într-o activitate politică, dar mulţi au profitat de Revoluţie, au fost aleşi în posturi de conducere. Eu am fost mai naiv, m-am întors la clubul Vagonul şi mi-am văzut de treaba mea”, a declarat Duckadam în 2011.

 

 
 

Urmărește-ne pe Google News