Ianovschi a fost fotbalist în anii ’40-’50 la Craiova şi la Piteşti, iar apoi a trecut la antrenorat. Printre jucătorii descoperiţi de-a lungul timpului se numără Nicolae Dobrin, C. Radu, Olteanu, Prepurgel, Ştefanescu, Niţă, Cârciumărescu, Mihai Zamfir, Toma II, Ralea, Turcu, Cârstea, Constantin Stancu, Radu III, anunță Mediafax.
Nea Lenci s-a năcut pe 14 martie 1926, la Chişinău, însă din 1940 s-a stabilit în România, mai întâi la Craiova şi apoi la Piteşti. A jucat fotbal de la 18 ani, la FC Craiova, apoi la Dunărea Craiova, Craioviţa, venind în 1948 la Piteşti, să evolueze pentru Sporting Club Piteşti şi apoi pentru Dinamo Piteşti, din 1953.
Printre colegii săi de generaţie au fost Pericle, Ciobănea, Şerban Ionescu, Viespecu, Burcă, Dinică.
La 32 de ani s-a apucat de antrenorat, începând cu juniorii lui Dinamo Piteşti şi continuînd cu echipa de tineret şi cu cea mare, obţinând primele succese internaţionale ale clubului: Cupa Oraşelor Târguri.
Cu juniorii şi cu tineretul a fost campion al ţării cu FC Argeş, de trei ori a luat locul trei la tineret-speranţe şi tot de atîtea ori în campionatul naţional de juniori.
A lansat 54 de jucători, 11 dintre ei internaționali
În decursul celor 39 de ani de muncă asiduă cu copiii şi juniorii din Piteşti, singurul antrenor emerit din fotbalul argeşean a descoperit, format şi lansat în fotbalul mare (Divizia A) 54 de jucători, dintre care 11 au devenit internaţionali A, 10 internaţionali olimpici şi 27 internaţionali de juniori.
Leonte Ianovschi a lăsat moştenire tainele descoperirii de talente fiului său Mihai şi nepotului Mihăiţă, ambii doi antrenori care au lansat mulţi fotbalişti cunoscuţi.
Articol preluat de pe fcarges1953.ro
S-a născut la 14 martie 1926 la Chişinău, dar, în urma războiului sovieto-german din 1940, a venit pentru totdeauna dincoace de Prut, stabilindu-se la Craiova, pentru puţină vreme. La 18 ani a început să joace fotbal la FC Craiova. A mai jucat la Dunărea Craiova şi Craioviţa. După numai 8 ani, la 13 octombrie 1948, vine la Piteşti pentru totdeauna. Mutarea în capitala Argeşului s-a făcut tot sub impulsul fotbalului, Ianovschi transferându-se, la 22 de ani, la echipa fanion a Piteştiului, Sporting Club. Aici i-a găsit pe viitorii săi colegi şi prieteni: Pericle, Ciobănea, Eddy Bretto, Lotta, Sandu Vasile, Şerban Ionescu, Viespescu şi alţii.
A intrat în echipă ca mijlocas, fostul său coechipier Pericle socoţându-l drept unul dintre cei mai valoroşi din acea vreme. A jucat când a fost nevoie. Sobru, calm, bun tehnician, cu o rezistenţă deosebită, Leonte lanovschi a avut o prezenţă aplaudată pentru această perioadă. Astfel, de la înfiinţarea echipei Dinamo Piteşti, în anul 1953, trece la aceasta, împreună cu: Marinică Maier, Burcă, Dinică şi Constantinescu, unde va rămâne până în anul 1958.
Deşi la o vârstă când putea să mai joace, Leonte lanovschi şi-a pus ghetele în cui şi s-a apucat din nou de treabă, încercând să pregătească generaţii de fotbalişti care să asigure o mai mare labilitate fotbalului argeşean. A început cu juniorii, apoi cu echipa de tineret, ajungând şi la prima echipă (în perioada în care Dinamo Piteşti obţinea primele succese internaţionale, în Cupa Oraşelor Târguri) în sezonul 1966/1967 şi în anul 1969 (când, împreună cu antrenorul principal, Constantin Teaşcă, a contribuit la salvarea echipei de la retrogradare iminentă). Ca antrenor al echipei de juniori şi tineret, Leonte lanovschi a avut următoarele rezultate: un titlu de campioană a ţării cu FC Argeş, trei locuri 3 la tinere speranţe, trei locuri 3 în campionatul naţional de juniori, de şapte ori pe primul loc în seriile în care a activat în campionatul naţional de juniori.
În anul 1973, sub conducerea lui nea Lenci, echipa de juniori FC Argeş a câştigat turneul internaţional din Iugoslavia, în anul 1974, Cupa Panoniei (unde au participat echipele naţionale ale Cehoslovaciei, Serbiei, Ungariei şi Croaţiei) şi un alt turneu internaţional la Horzov. În decursul celor 39 de ani de muncă asiduă cu copiii şi juniorii din Piteşti, singurul antrenor emerit din fotbalul argeşean a descoperit, format şi lansat în fotbalul mare (Divizia A) 54 de jucători, dintre care 11 au devenit internaţionali A, 10 internaţionali olimpici şi 27 internaţionali de juniori.
Dintre jucătorii crescuţi şi lansaţi de nea Lenci îi amintim pe: Dobrin, C. Radu, Olteanu, Prepurgel, Ştefanescu, Niţă, Cârciumărescu, M. Zamfir, Toma II, Ralea şi Turcu. Un număr de 24 de foşti elevi de-ai săi sunt astăzi profesori de educaţie fizică (unii chiar antrenori: Cârstea, C. Radu, Cârciumărescu, Stancu, Radu III), 15 sunt profesori de alte specialităţi, 21 sunt ingineri, 4 doctori şi 7 economişti.
O binemeritată răsplată pentru munca depusă peste trei decenii pe terenul de fotbal a constituit-o conferirea titlului de antrenor emerit, la 7 ianuarie 1983. Neastâmpărat şi plin de viaţă, nea Lenci a sfidat legile biologice şi sociale, neputând sta la pensie decât câteva luni. După ce a mai venit ca secund la echipa mare şi apoi din nou la juniori, a pregătit o şcoală de fotbalişti proprie, o şcoală la care copiii vin din plăcere şi de la care vor pleca, suntem siguri, câţiva viitori mari fotbalişti ce vor călca pe urmele antrenorului lor.