O imagine de mari dimensiuni cu bucuria jucătorilor cu trofeul Cupei României ocupă cea mai mare parte a primei pagini din ziarul maghiar, cu titlu: Sepsi a luat Cupa. „În finala din București, echipa din secuime a învins cu cele două goluri marcate de Ștefănescu, astfel luând trofeul învingătorului prima oară în istoria sa. În finala U19, Ciucul a învins Sepsi cu 1-0”, scrie sub titlu.
În cronica meciului, scrisă de Miklos Boros, autorul începe prin a spune că e primul trofeu în fotbalul românesc cucerit pentru Ținutul Secuiesc. Apoi urmează practic subtitlul care dă linia generală a relatării: „Secuii au ocupat Bucureștiul, joi seara!”.
„Deja de la finala de tineret, cu Miercurea Ciuc victorioasă, au fost foarte mulți pe noul stadion Rapid, deschis în urmă cu doar două luni, dar cu o oră înainte de finala formației mari, aproape trei mii își cântau deja în tribune melodiile obișnuite. Nici măcar nu au fost descurajați de faptul că oamenii de ordine nu au permis să fie afișat drapelul secuiesc, la a 85-a finală a Cupei României.
Pe de altă parte, tabăra suporterilor de la Voluntari era formată din copii arși de soare, îmbrăcați în costume populare, care au scandat de câteva ori numele echipei sau al României, dar pe la jumătatea primei reprize au devenit și ei spectatori de rând”.
Autorul cronicii mai scrie și că înainte de a ridica trofeul, căpitanul Bogdan Mitrea și coechipierii lui au mers la peluza unde se aflau suporterii covăsneni și au ascultat imnul Ținutului Secuiesc, cântat de aceștia.
La startul meciului, înainte de a transmite în format livetext partida, autorul a mai scris: „Liderii orașului au ajutat clubul și au pus la dispoziție un tren special de 590 de locuri suporterilor din Sfântu Gheorghe, iar secuii vor călători cu cel puțin zece autobuze și, bineînțeles, cu propriile vehicule. E greu să nu prezicem că tabăra celor de la Sepsi va fi mai populată și mai zgomotoasă, pe stadionul cu o capacitate de 14.000 de locuri care a fost predat în urmă cu doar două luni, întrucât numărul de spectatori la întâlnirile interne ale Voluntariului ajunge rar chiar și la o mie. E echipa unui orășel de la marginea Bucureștiului”.