Libertatea l-a vizitat la Bruges pe belgianul Rudi Verkempinck, 52 de ani, secundul selecționerului german Christoph Daum la naționala României în perioada mandatului acestuia, de tristă amintire (7 iulie 2016-14 septembrie 2017). Verkempinck vorbește despre experiența pe banca tricolorilor, despre plusuri și minusuri, despre ce ar trebui să facem în continuare, despre relația cu jucătorii, cu șeful FRF și cu presa. Regrete, visuri, neajunsuri, gesturi, amintiri și dezvăluiri vin de-a valma: „Noi l-am propus pe Cosmin Contra!”.
Libertatea: Ce ați făcut de când ați părăsit fotbalul românesc?
Rudi Verkempinck: Am un master în educație fizică și științele sportive, pe care l-am luat în 1988, la Universitatea din Leuven, și acum educ și învăț tinerii de la 14 la 18 ani. Ca specialitate, am fotbalul și pregătirea fizică. Lucrez la una dintre cele mai importante școli din Belgia, în fiecare zi, full time.
Când am vorbit, să stabilim întâlnirea, erați în Franța. Călatoreați în interes de serviciu?
Nu neapărat! Eram în vacanță, cu soția mea, dar cu 1 septembrie s-a reluat activitatea și aici, ca și în Romania. În plus, lucrez și pentru televiziune, analizez și urmăresc meciurile echipelor din prima liga.
Cum ați descrie experiența la naționala României ca asistent al lui Christoph Daum?
Pentru noi a fost o schimbare, ceva complet diferit, să antrenezi o echipa națională. Pentru o primă reprezentativă nu ai timp ca la un club, sunt doar perioadele impuse de UEFA sau de FIFA. Într-un timp foarte scurt, trebuie să îți atingi obiectivele, să creezi o echipă și să ai rezultate. Daca mă uit înapoi, a fost o experiență foarte plăcută, interesantă, bănosă, de ce nu?, am doar amintiri pozitive.
Aveți amintiri pozitive, dar n-a ieșit cum v-ați dorit…
Am venit pentru că ne-am dorit să mergem la Cupa Mondială. Să ai un asemenea obiectiv e plăcut, o provocare mare. Am nimerit într-o perioadă de reclădire. În acel moment, după ce România pierduse cu Albania, în ultimul meci din grupa de la Euro 2016, am simțit că trebuie să aducem jucători tineri, să echilibrăm lotul. Era și Săpunaru, dar trebuia adus și sânge proaspăt, jucători ca Răzvan Marin. Am fost într-un proces de reconstrucție, dar trebuia să avem avem direct și rezultate.
«Dacă există un singur antrenor pe Pământ care nu face greșeli, vreau numele acum!»
Păi calificarea în Rusia nu trebuia să fie un obiectiv? Nu înțeleg.
Ba da, însă am preluat România care nu era în nu cel mai bun moment al ei. Am venit însă cu poftă de muncă, am vrut să facem lucruri bune. La final am spus că Polonia a fost cea mai bună echipă în grupa de calificare. Ar fi putut fi o bătălie pentru poziția a doua, dar și Danemarca avea o formație cu jucători excelenți. Iar Muntenegru a făcut progrese surprinzătoare. Dacă sunt cinstit, cred că nu am fost suficient de buni să mergem la Cupa Mondială. Si dacă ar fi să se spună că au fost greșelile antrenorilor, ok, dacă se crede că acesta e motivul, foarte bine. Totuși, Polonia chiar a fost mai puternică decât noi. În ciuda parcursului slab de la turneul final. Chiar n-am înțeles ce au făcut acolo.
Sincer, ați făcut și greșeli?
Am făcut, dar la finalul unei zile, eu puteam privi în ochi pe toată lumea, știind că am dat totul. Sunt foarte dezamăgit că nu am ajuns în Rusia. Selecția a fost mereu corectă. Dacă te uiți înapoi, mereu poți să spui că puteam face mai bine asta. Am început cu Muntenegru, Bicfalvi nu a fost folosit într-o poziție bună. Nu acesta a fost motivul pentru care am jucat slab, chiar dacă aceasta a fost o greșeală. Dacă există un singur antrenor pe Pământ care nu face greșeli, vreau numele acum. Era 0-0, am făcut o schimbare, a intrat Popa și a înscris, nu?
«Aveam nevoie și de puțin noroc și nu l-am avut»
Dar Stanciu a ratat apoi un penalty…
La 1-1, dacă Stanciu ar fi marcat acel penalty, am fi avut două puncte plus la start. Sunt momente-cheie pe care le-am ratat. Am fost foarte dezamăgiți de meciul cu Polonia, 0-3 la București, nu am văzut ceea ce ne doream, nu am avut nici măcar o șansă. Și cu Muntenegru puteam face mai mult, dar cu Polonia a fost dezastru… Cu Danemarca am avut o bună ocazie, la Keșeru, dar la sfârșitul meciului (n.r. 1-1) am fost fericit că avem un punct, puteam pierde. Cu Muntenegru, contra Kazahstanului, am cedat prea multe puncte. Aveam nevoie și de puțin noroc și nu l-am avut!
Mandatul lui Daum: 3 egaluri, 3 victorii și 4 înfrângeri în 10 meciuri.
- Preliminariile CM 2018
- 1-1 cu Muntenegru
- 5-0 cu Armenia
- 0-0 cu Kazahstan
- 0-3 cu Polonia
- 0-0 cu Danemarca
- 1-3 cu Polonia
- 1-0 cu Armenia
- 0-1 cu Muntenegru
- Amicale: 0-1 cu Rusia, 3-2 cu Chile
Ați avut un jucător favorit la lot?
Nu poti avea cu adevărat un favorit pentru că nu este corect. Trebuie să îi tratezi pe toți la fel, pentru că este munca unei echipe. Dacă jucătorii încep să simtă că jucătorul a este mai important ca jucătorul b nu este OK. Pe de altă parte, ai mereu acest sentiment de conexiune, de aceea nu vreau să dau nume de jucători favoriți. E mereu ușor să vorbești prin spate, dar eu nu sunt așa. Dacă vrei să spui ceva unei persoane, trebuie să i-o spui personal, nu în presă.
«Daum a avut numai cuvinte pozitive despre România»
Vă referiți la Torje, care a luat peste picior câteva idei ale selecționerului, când a dezvăluit că a fost pus să împingă autocarul, alături de colegi, pentru ideea de spirit de echipă?
Cei care nu sunt în primul 11 vor fi mereu nemulțumiți. Dacă vorbești cu Marin, o să fie o poveste pozitivă, dacă-l suni pe Alibec, o să fie mai mult negativă. Cine nu e selecționer ar trebui să-i sprijine pe ceilalți, este țara ta, nu?, fii în spatele echipei tale, fă o atmosferă pozitivă! Aceasta este singura cale de a urca, nu să fii negativ. Mi se părea onest ca Torje să spună: „Uite, nu joc pentru moment, dar bazați-vă pe mine când aveți nevoie”. El era la Groznîi, dar nu juca, la fiecare jumătate de an schimba clubul, nu era în formă bună. Am vorbit cu el în Antalya, cu antrenorul lui. Și, îmi pare rău, în acel moment, Chipciu, concurentul lui pe post evolua foarte bine la Anderlecht.
N-a greșit și mister Daum, propunând un orizont mare de așteptări? La început ne spune că vom ataca și când ne apărăm, înainte să plece îi invoca pe Mourinho și Guardiola, că nici ei nu ar salva România, iar despre presa critică lui spunea că e bună de învelit peștele…
Când Christoph a semnat contractul la federatie au fost foarte multe jocuri politice. La primul interviu nu a fost întrebat decât despre asta, nu despre cum vede el fotbalul, despre cum a câștigat trei titluri în trei țări diferite. Doar despre politică, despre fosta securitate. Sunt momente când nu ne putem controla și poate facem declarații inoportune, dar asta se întâmpla cu toți antrenorii. Uită-te câte interviuri a dat după fiecare meci și să vedem dacă a zis ceva negativ despre Romania. Christoph a avut doar cuvinte pozitive despre România. Chiar și așa, mereu a fost atacat, iar la un moment dat a explodat, a trebuit să se apere. Dar, crede-mă, dacă mâine ai vorbi cu el despre România, îți va spune numai lucruri pozitive!
Nici fanii nu prea vă iubeau?
Da, dar asta e venit de la faptul că toate comentariile erau negative. Ceea ce le pot transmite e că nu am ascultat niciodată sfaturi din stânga și din dreapta. Am încercat să urmărim direcția corectă. Știu, sunt realist, rezultatele nu au fost ceea ce și-au dorit oamenii. Corect, așteptările au fost foarte mari și nu s-au realizat.
Secundul lui Daum face dezvăluiri: «Am fost prin spitalele din România, am ajutat bolnavi de cancer, dar n-ați scris nimic despre asta!»
Apropo de Daum…
Stai un pic: vreau să adaug că am fost cu Christoph prin spitalele din România, am ajutat oameni bolnavi de cancer, am înfiat de la distanță copii bolnavi, au fost multe lucruri pe care nu le-am făcut publice. Domnul Daum a făcut multe, iar oamenii nu știu. Până la urmă, acesta este fotbalul. Pentru noi nu este o problemă, știm ce înseamnă fotbalul…
Daum lucrează pentru FC Liverpool!
Ce face Christoph azi?
La 63 de ani, este o persoană foarte activă. Pe perioada verii lucreză în Departamentul de scouting de la Liverpool. Lucrează în fotbal, chiar dacă nu are un club de bază. Recent a fost în Germania să țină cursuri pentru licențierea antrenorilor. Are și doi copii, este implicat în educația lor.
«Când am venit, nu era nimic informatizat. I-am pus tot la dispoziție lui Contra. Și am renunțat și la două salarii!»
Cum ți se pare noul selecționer Cosmin Contra?
Hai să-ți spun ceva: nimeni nu știe asta, dar cât am stat în București, după rezilierea contractului, am lucrat 10 zile cu el și i-am dat toate informațiile, i-am explicat ce am adus noi bun și ce poate face el mai bine în viitor. Însuși Christoph le-a spus celor de la FRF că, dacă trebuie să aducă alt selecționer, trebuie să îl aducă pe Cosmin Contra. Este un antrenor dinamic, avea rezultate bune cu Dinamo în acest moment, făcuse treabă bună la Petrolul. Ca o paranteză, când am venit, nu era nici o bază cu jucătorii, nimic informatizat, nimic-nimic. La final, Cosmin avea totul la cheie. În plus, când am semnat rezilierea, am renunțat la două luni de salariu în semn de respect pentru Răzvan Burleanu.
«Burleanu nu poate fi Boloni!»
Răzvan Burleanu e foarte criticat acasă, deși a mai câștigat un mandat. Cum a fost colaborarea?
Nu am avut foarte mult contact cu el, însă e de neimaginat cât de negativ au vorbit unii despre el. Înainte de alegeri, se vorbeau multe lucruri, că a fost securist, că e sprijinit politic. În fine, cu noi a fost foarte corect, este un manager bun. Oamenii cred că pentru a conduce o federație trebuie să fii ca Loți Boloni (n.r. – Verkempinck și-a făcut practica pentru licența Pro la Sporting Lisabona, pe vremea când românul era antrenorul echipei portugheze), să știi totul despre fotbal. Dacă te gândești că asta e soluția, profilul unui președinte, e greșit în opinia mea. Un președinte trebuie să aibă multe cunoștințe financiare, de organizare, trebuie să fie peste tot, să privească toate planurile… Nu este vorba doar despre tactică, pentru partea asta e Mihai Stoichiță. Un președinte e mult mai mult. În Belgia, președintele Federației nu este atât de implicat în fotbal. Iar apoi, există un director sportiv… Ideal e să ai un elicopter, să mergi și să poți urmări totul, atunci vei fi o persoană puternică.
«Aveți nevoie de un plan pe 12 de ani! Dacă toate cluburile ar avea academie ca Viitorul, ar fi perfect»
Ce ar trebui să se schimbe ca România să se mai poată califica la o competiție mare?
Dacă nu poți aduce jucători în competitiile înterne mari, să fie competitivi, nu ai nici o șansă. Cu tot respectul, dar Chiriches, care e mereu titular, cât joacă la Napoli? La națională, măcar 50% din echipa de start trebuie să fie compusă din titulari la echipele lor de club. E greu pentru România, cred că se poate cu plan, pe 12 ani, abia atunci Romania va urca, pentru că talent este. Nu înțeleg de ce cluburile nu sunt obligate sa aibă academii, ca în Franța, în Belgia și în multe alte țări mai mici Danemarca, Islanda. Dacă nu ai acest gen de educație fotbalistică de la U5 până la U21 este o problemă. Toti jucătorii vin de la Academia Viitorul, Steaua, Dinamo, Craiova au probleme cu jucătorii tineri. Este nevoie de 10 cluburi ca Viitorul. Acesta este baza fotbalului. Oamenii se uită doar în varful piramidei, însă este nevoie de cluburi. Apoi de bani pentru finanțare. Banii vin doar de la televiziune, sponsori, primării. De exemplu, la Sibiu, ce au făcut pentru tenis ar putea face și pentru fotbal. Nu îmi spune că în Romania nu sunt mai mulți copii talentați ca în Belgia. Nu cred. Daum s-a abținut să zică ceva, s-ar fi zis că atacă cluburile, dar vorbeam și ne întrebam de ce nu se investește în viitor. Dacă toate cluburile ar avea academie ca Viitorul, ar fi perfect. Este imposibil pentru Federație să se ocupe de tot. Dacă nu se poate, nu se poate juca fotbal profesionist. Nu vreau sa invinuiesc cluburile. Totuși, este nevoie de un sistem de management care să ajute, plus suport politic la nivel de țară. Ce s-a schimbat în ultimul an in Romania? Nu suficient. Dar, în patru ani poți organizat totul. Trebuie să ai întâlniri cu cluburile și fiecare club să caute suportul și să se înceapă treaba. De exemplu, în Belgiaa devenit obligatoriu să ai o acadamie și un antrenor cu licența Pro pentru a fi înscris în prima ligă. Așadar, trebuie să construiești, nu să visezi!
V-a plăcut mâncarea românească?
Micii sunt favoriții mei. De la restaurantul Vatra, din București. Când ne-am întâlnit să discutăm cu Contra, el ne-a recomandat momițe și pizdulice de porc, sau cum se zice, la gratăr. Delicioase! Mi-e poftă!
«Ce mă face trist sunt salariile mizerabile din România»
Fiica și soția au fost în România?
Da, de câteva ori, în vacanțe. Am preferat România, nu altă țară. Am fost pe munți, am vizitat Carpații, Brașovul, Castelul Peleș. Castelul lui Dracula este doar comercial, Peleșul de la Sinaia este incredibil. Am fost la Bușteni, la Piatra Arsă. Constanța, de asemenea. Nu înțeleg de ce Cazinoul e în reconstrucție, este nevoie doar de renovare. România e o țară foarte frumoasă. Am fost și în Casa Poporului, și la Sibiu, un oraș superb. Aveți mult potențial, dar e nevoie de oameni care să gândească pozitiv. Dacă vorbești cu oamenii, aceștia sunt supărați și vor să părăsească țara. Ce mă face trist sunt salariile mizerabile din România. Oamenii sunt calificați, cu diplomă de bacalaureat, iar salariile… Trist. Am locuit în România, am mulți prieteni români. Și nu văd nici o schimbare…