Sergio Martinez, fost campion al mijlociilor, s-a retras la 40 de ani! 4 ani a deţinut centura WBC

Pentru noi, poate fi doar o notă de subsol, dar pentru lumea mare a boxului este un ”breaking-news”: Sergio Martinez, ”minunea argentiniană”, fostul mare campion la categoria mijlocie, şi-a anunţat retragerea din sportul ce l-a consacrat.

Nu a dominat categoria mijlocie precum un Carlos Monzon, în anii 70, Marvin Hagler, în anii 80 sau, mai spre zilele noastre, ca Bernard Hopkins. Nici nu are aura de legendă a unor Sugar Ray Robinson sau Jake LaMotta, care făceau ”legea mijlociilor” acum şapte, opt decenii. Dar Sergio ”Maravilla” Martinez a intrat definitiv în galeria celor mai mari boxeri contemporani, în perioada 2010 – 2014 în care a deţinut titlul WBC fiind nelipsit din Top 5 al celor mai buni pugilişti, indiferent de categorie. Acel ”pound for pound” cum este el denumit.

Născut într-o sărăcie lucie, într-un cartier rău famat din Buenos Aires, brutalizat în copilărie, Martinez s-a luptat din răsputeri să iasă din „mocirla” pe care, prin naştere, părea că i-o hărăzise destinul. A încercat mai multe sporturi – fotbal, ciclism – până când, abia la 20 de ani, s-a apucat de box. A urcat greu, pas cu pas, spre lumina reflectoarelor, mai ales că în primii ani n-a boxat în afara Argentinei. Abia din 2002, când se mută în Europa, în Spania, începe să fie remarcat şi obţine primele lui titluri, chiar dacă minore ca importanţă.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

E interesant că în acea perioadă l-a întânit şi l-a învins greu la puncte, în două rânduri, în 2002 şi 2006, pe românul Vasile Surcică, pentru ca în 2007 să treacă de un alt român, Pavel Florin Mădălin, într-o luptă programată pe durata a doar şase reprize. Dar imediat după confruntarea cu Mădălin, ce a fost şi ultima disputată de argentinian în Europa, Martinez trece Oceanul, în SUA şi după doar un an de la meciul cu românul, câştiga titlul interimar WBC la mijlocie-mică.

Urmează două încleştări grele, cu pugilişti precum Kermit Cintron şi, mai ales, Paul Williams, în faţa ultimului pierzând la puncte, discutabil, după o încleştare teribilă. Dar Martinez deja devenise un punct de atracţie nu doar pentru promotori, ci şi pentru publicul american. Cu gardă inversă, posedând o stângă de senzaţie, agresiv, puternic, rapid, dornic de bătaie, fiecare meci al lui era comparabil, poate, doar cu ”focurile de artificii” din luptele unui Arturo Gatti.

Aşa ajunge nu doar să înceapă a câştiga milioane de dolari, ci şi să aibă şansa unei lupte pentru titlurile WBC şi WBO ale categoriei mijlocie, al căror ”stăpân” era pe atunci, în aprilie 2010, americanul Kelly Pavlik, căruia mulţi îi prevedeau o lungă ”domnie”. Dar Sergio ştie să profite de oportunitate, luptă senzaţional şi, după 12 runde dure, spre uimirea multora, devine campionul versiunii. Şi va rămâne aşa timp de 4 ani – deşi a păstrat doar centura WBC – vreme în care şi-a apărat titlul de şase ori. A făcut senzaţie KO-ul devastator din repriza a doua, pe care i l-a administrat lui Paul Williams în partida revanşă, tranşând astfel rivalitatea cu acesta. Purtând „rănile” copilăriei în suflet, Martinez a devenit şi un campion al luptei contra violenţei în familie, a maltratării femeilor şi copiilor, lucru ce i-a adus respectul tuturor şi ca om, nu doar ca sportiv. În iunie anul trecut a urcat în ring împotriva unui alt nume uriaş al ringului, portoricanul Miguel Cotto. Martinez era favorit, dar ceva nu a mai mers în lupta lui. Anii nu-l iertau nici pe el. A părut anchilozat, lent, fragil. A pierdut titlul fără drept de apel. E drept, nu în faţa oricui ci, foarte probabil, a unui viitor „coleg” în International Hall of Fame al boxului.

De atunci s-a scurs exact un an. Martinez a privit în urmă, la cei 20 de ani de box, apoi în faţă, la tot restul vieţii lui. Şi a decis că e momentul să pună mânuşile în cui. ”Mulţumesc celor care m-au sprijinit necondiţionat şi m-au ajutat să am încredere în instinctele mele. Mulţumesc celor care nu au crezut în mine, pentru că neîncrederea lor m-a ambiţionat. Mulţumesc şi celor care mi-au pus beţe-n roate, pentru că asta m-a făcut şi mai puternic. Dar, mai ales, mulţumesc boxului pentru că mi-a oferit viaţa pe care o am astăzi şi m-a făcut bărbatul care sunt acum”, a declarat Martinez. Mulţumim şi noi pentru tot ce ne-ai oferit ca exemplu în ring, dar şi în afara lui,”Maravilla”!… O minune de sportiv şi de om, Sergio Gabriel Martinez..

Urmărește-ne pe Google News