Sfaturi Pentru Jucătorii De La Hermannstadt Sibiu

Hermannstadt s-a calificat spectaculos în finala Cupei României, unde o va întâlni pe CSU Craiova. De 36 de ani n-am mai avut în ultimul act o formație din liga secundă.

Hermannstadt Sibiu, echipă înființată în urmă cu trei ani, care mai are nevoie de un punct pentru promovarea matematică în Liga 1, a reușit o calificare nesperată în finala Cupei României.

În semifinale, sibienii au trecut de vecinii de la Gaz Metan (1-0 în tur și 3-2, în retur). În ultimul act, pe 27 mai, pe „Arena Națională”, Hermannstadt Sibiu se va duela cu altă formație tânără, CSU Craiova (înființată în 2013), care își dorește și ea primul trofeu din palmares.

Ultima echipă din liga secundă care a ajuns în finala Cupei României a fost FC Baia Mare, în sezonul 1981 – 1982, învinsă de Dinamo cu scorul de 3-2.

În istoria competiției, doar patru echipe de Liga 2 (Divizia B) au câștigat trofeul: Metalul Reșița (1954, 2-0 cu Dinamo), Arieșul Turda (1960-1961, 2-1 cu Rapid), Chimia Râmnicu Vâlcea (1972-1973, 1-1 și 3-0 la rejucare, cu Constructorul Galați, din Divizia C!) și Rapid (1974-1975, 2-1 cu Universitatea Craiova).

Sfaturi pentru jucătorii de la Hermannstadt Sibiu: cum s-a petrecut miracolul din 1961

Recomandări

Cazul internatului prăbușit la Odorheiu Secuiesc: „Comisia de experţi nu a întocmit raportul de expertiză tehnică în construcții”

„Să lupte până la ultima picătură!”, i-a sfătuit Ioan Onacă, fost jucător la Arieșul Turda, în 1961.

Ioan Onacă

Ioan Onacă (81 de ani), ultimul supraviețuitor al formației Arieșul Turda care a reușit miracolul de a câștiga Cupa ca divizionară B, în 1961, după o finală de vis cu Rapid, scor 2-1, le-a vândut ponturi sibienilor cum să se lupte în ultimul act. „Arieșule din B, să iei Cupa RSR!”, au scandat fanii ardelenilor, iar jucătorii i-au ascultat.

Minunea s-a produs pe 12 noiembrie 1961, pe stadionul „Republicii” din București. În aceeași zi, în alt colț de țară, la Onești, pe atunci Orașul Gheorghe Gheorghiu Dej, se năștea Nadia Comăneci.

Arieșul Turda

LIBERTATEA: Domnule Onacă, v-a trezit calificarea celor de la Hermannstadt Sibiu amintiri de la performanța din 1961? Cum s-a petrecut minunea atunci?

IOAN ONACĂ: Da, normal! Cum am produs surpriza? Am jucat toarte meciurile pe teren neutru. Prima oară am jucat cu Corvinul Hunedoara. Am făcut 1-1, iar la rejucare, a doua zi, am bătut cu 2-0. Am întâlnit apoi pe Penicilina Iași, tot din B, la Ploiești și am câștigat cu 7-1.

Recomandări

Procesul lui Vlad Pascu, în pragul unei noi amânări, din cauza expertizelor medico-legale ce nu au fost finalizate

În sferturi am bătut-o pe Știința Timișoara, la Oradea, cu 2-1, iar în semifinale pe UTA, tot la Oradea, cu 3-0. Finala am jucat-o pe „Republicii”, cu Rapid.

Cum ați reușit miracolul, chiar dacă Rapid v-a condus la pauză?
Așa e, au avut 1-0 la pauză. A dat gol Nae Georgescu, chiar de lângă mine. Suciu, portarul nostru, a atins mingea, dar n-a putut s-o blocheze. N-a atins plasa, dar a depășit linia porții. După pauză, Langa a făcut un penalty și Băluțiu a egalat. Iar, peste doar un minut, tot Băluțiu a marcat golul victoriei.

Se știe că Gheorghe Gheorghiu Dej, care a murit abia în 1965, era fan al Rapidului. A fost la meci?
Nu știu. Au fost vreo 20.000 de oameni. Eu l-am recunoscut din teren doar pe marele actor Colea Răutu, care era mare rapidist. De la Turda au plecat două trenuri cu câte o mie de oameni. Am avut 2.000 de suporteri. Nu știu dacă Gheoghiu Dej a fost la meci sau dacă l-am supărat, dar știu că i-am deranjat pe mulți de pe la FRF.

Cupa din 1960-1961 s-a terminat în noiembrie 1961, iar în iulie 1962 s-a terminat și ediția viitoare, câștigată de Steaua. Atunci se înființase Cupa Cupelor, dar nouă nu ne-au dat voie să participăm. Habar n-am de ce. Înainte cu un an fusese Progresul București, iar apoi, în ediția 1962-1963, au trimis-o pe Steaua. Noi n-am putut participa.

Recomandări

Transapuseana, drumul superb din Munții Trascău asfaltat în întregime în 4 ani: „Șerpuiește prin peisaje de carte poștală”

Ce primă ați încasat atunci?
De la Loto Pronosport am primit câte trei metri de stofă, care era 360 de lei metrul. De la FRF am încasat câte 1.000 de lei, iar de la Ministerul Industriei Ușoare, de care ținea fabrica de sticlă care „patrona” Arieșul, am luat 700 de lei, dar nu imediat după finală, ci prin decembrie.

Ce sfaturi le-ați da celor de la Hermannstadt Sibiu pentru finală? Cum pot câștiga trofeul?
Să lupte până la ultima picătură de energie! În fotbal se pot întâmpla multe. Noi așa am făcut. Băluțiu ne-a zis înainte de finală: „Băieți, fugim până murim! Dacă au 1-0, fugim să nu se facă 2-0, dacă au 2-0, să nu se facă 3-0! Și au avut 1-0, dar, nu numai că n-au mai făcut 2-0, ci i-am întors noi!

Am avut și noroc, că a plouat în noaptea de dinaintea finalei și terenul a fost destul de greu. Îl aveam pe Vasile Mărgineanu, care avea 1,67 metri și 50 de kilograme. A fugit pe terenul acela greu și l-a driblat pe Greavu de l-a înnebunit. Eram o echipă tânără, doar Dionisie Ursu, care era căpitanul, avea 29 de ani și mai jucase în „A”.

Dar eram nouă turdeni în echipă, ne știam de la juniori. Numai eu mai trăiesc dintre cei care am jucat atunci. Doar Ursu și Băluțiu, care venise de la „U” Cluj, erau din altă parte.

Ce v-a spus antrenorul Ștefan Wetzer?
El era cu doi-trei ani înainte de pensie. Nici nu mai vedea bine. Ne zicea să-l ascultăm pe Dionisie Ursu, să ne antrenăm cum zicea el, să jucăm cum ne-o cerea el. Țin minte că la un antrenament s-a dus Eugen Luparu la el, la Wetzer, și i-a zis că-i este rău, să-l lase să plece.

Și Wetzer i-a spus: „Du-te, Liviu!”. Liviu era Husar! I-a confundat. Practic, antrenorul era căpitanul Dionisie Ursu. A ținut vestiarul unit.

Profesor de fizică și director de liceu

Ioan Onacă a fost singurul jucător de la Arieșul Turda din generația anului 1961 care n-a fost angajat în fabrica de sticlă. „Eu eram atunci student. Am terminat Facultatea de Matematică-Fizică. Doi ani am predat la Bistrița și am jucat la Gloria, unde am fost coleg cu Jean Pădureanu. M-am întors la Turda și am predat fizica la Liceul Mihai Viteazul, unde am fost și director câțiva ani. Acum sunt pensionar. Stau și discut politică și fotbal”, a încheiat Ioan Onacă.

Caseta tehnică a finalei din ediția 1960 – 1961

ARIEȘUL TURDA – RAPID 2-1 (0-1)

12.11.1961
Marcatori: Gheorghe Băluţiu (50-11 m, 51) / Nicolae Georgescu (24)

ARIEȘUL: Vasile Suciu – Eugen Pantea, Ioachim Zăhan – Alexandru Vădan, Eugen Luparu, Ioan Onacă – Vasile Mărginean, Vasile Pârvu, Dionisie Ursu (cpt), Vasile Băluţiu, Liviu Husar.
Rezerve: Ştefan Arghişan, Jancsi Balasz, Anton Dibernardo, Ionel Dobrotă
Antrenor: Ştefan Wetzer

RAPID: Gheorghe Dungu – Ilie Greavu, Ion Motroc – Dumitru Macri, Ion Langa, Constantin Koszka – Viorel Kraus, Andor Balint, Titus Ozon, Nicolae Georgescu, Marin Dulgheru (75 Gheorghe Văcaru)
Antrenor: Ion Mihăilescu

Arbitru: Nicolae Mihăilescu (Bucureşti)
Cartonaş roşu: Dumitru Macri (88)
Stadion: Republicii
Spectatori: 20.000