Fugarul Sima îl dă în gât pe bișnițarul Becali: ^”A vrut să încaseze, în Elveția, 500.000 de euro cu un cec fără acoperire!”

”Era noiembrie 2002. Firmele mele de brokeraj, WBS România şi WBS Holding, mergeau unse (….) Deşi Ericsson România era condusă de un suedez, Thomas Lundin, sforarul-şef era directorul general Toni Petrescu.

Petrescu era deja la un nivel de bunăstare, că se ocupa doar de propria-i imagine. Îşi ascundea calviţia sub o perucă berlusconiană de mii de dolari, avea deja amantă tânără, pe care reuşise s-o doteze cu un Peugeot 306, cu opţiuni mai scumpe decât maşina însăşi şi, ca orice român ajuns, voia să fie sponsor în fotbal, dar discret, din umbră. Cum deja becalienii, borcienii, coposienii şi rudele lui Dincă (Badea, ginerele lui „Ion-Te Leagă”) puseseră mâna pe echipele mari din Bucureşti, lui Toni Petrescu îi rămăsese doar invenţia lui Gino Iorgulescu, F.C. Naţional, fostul Progresul. Gino era cel mai alunecos personaj din fotbalul românesc al vremii. Nu avea niciun ban, dar avea echipă şi mai câştiga şi meciuri internaţionale. Gino reuşea perfect să împace şi capra şi varza, avea acces şi la noii îmbogăţiţi şi la fraţii Becali, fără de care nu se tranfera niciun jucător de fotbal mai de doamne-ajută.

I-am promis, deci, că-l voi aduce în bancă pe Giovanni Becali, dar că nu mă voi implica deloc în relaţia ce se va crea între el şi bancă.

Recomandări

13 români, dați dispăruți în inundațiile din Spania, anunță MAE

Întors la Bucureşti, l-am abordat pe Gino Iorgulescu, care mă curta puternic, sperând să-i dau banii împrumutaţi ca sponsorizare. Mi l-a adus şi pe Walter Zenga client, Walter câştigând la mine peste 100% şi purtându-mi şi astăzi un respect incomensurabil.

Astfel am ajuns să-i cunosc pe fraţii Becali, la restaurantul lor „Doi cocoşi”, unde se făceau şi se desfăceau meciurile din campionatul diviziei A. La acea vreme, cu toată priceperea sa în a face rost de bani, cu toată umilinţa dusă la paroxism pe care o afişa public Gino, şi el, şi F.C. Naţional erau datori vânduţi. Singurul său activ vandabil era jucătorul Ovidiu Petre. Vorbind cu BSI şi cu alţi şmecheri din lumea fotbalului occidental, am descoperit că un jucător se poate pune gaj ca o casă pentru a obţine un credit. Mai mult chiar, BSI avea o divizie a băncii specializată în afaceri de genul ăsta.

Cum eu aveam nevoie de Brianti şi BSI, Gino de mine şi Giovanni Becali dorea să scoată ceva bani din Ovidiu Petre înainte de a-l vinde (Petre fiind considerat talentat, dar prea crud pentru vânzare), am organizat întâlnirea de la Lugano dintre Gino, Giovanni, eu şi bancă pentru a-l pune pe săracul jucător gaj la banca amintită contra unui împrumut de 800.000-1 mil. de dolari”, scrie brokerul fugar, despre Ioan Becali, cel care, înainte de Revoluție, a făcut bișniță cu bilete de film, în față la cinematograful ”Patria”, apoi i-a căpușat pe fotbaliștii din Generația de Aur, pe spatele cărora s-a îmbogățit.

Urmărește-ne pe Google News