ComenteazăÎntr-un moment în care anunța pe toată lumea că este mai puternică decât oricând, după cantonamentul montan efectuat alături de tehnicianul australian Darren Cahhil, Simona Halep a clacat fizic, din nou, dând naștere la fel și fel de speculații. Cert este că, fiind fragilă fizic, abandonurile în cazul ei n-ar trebui să mai surprindă. ”Simo” alege să renunțe ori de câte ori nu se simte pregătită fizic și psihic, pentru a duce un turneu la bun sfârșit, știut fiind faptul că, în cazul ei, mulțumitor este doar să câștige competiția. La Brisbane a abandonat și rusoaica Maria Sharapova, în timp ce Serena Williams a declarat forfait, tot din rațiuni medicale, la Hopman Cup.
Până astăzi, Simona s-a retras de 11 ori cariera de jucătoare profesionistă, în timpul turneelor WTA. Iar zona cea mai sensibilă rămâne cea a picioarelor. În ultimii doi ani, campioana românilor a jucat ba cu bandaje la coapsă, având dureri musculare, fie a fost răpusă de dureri la tendonul blestemat.
Ca un făcut, Halep a început cu o accidentare și 2015. Simona a obținut calificarea în semifinalele turneului de la Shenzhen, pe care l-a și câștigat, dar s-a plâns atunci de dureri. ”Am o mică durere la gleznă, dar pot să joc, mă simt bine”, declara Simona Halep, în presa din China. Jucătoarea avusese probleme la gleznă și pe parcursul sezonului de dinainte. S-a operat și a fost nevoită să se retragă din două turnee, în primăvara lui 2014, din acest motiv.
Simona Halep a avut o accidentare la glenză în anul ei de grație, 2014, când a urcat, în premieră, în Top 10 și a jucat finala de la Roland Garros, pierdută la Maria Sharapova. La Wimbledon 2014 însă, n-a putut trece de Eugenie Bouchard (Canada), scor 6-7 (5-7), 2-6.
Pe durata confruntării, Simona Halep a suferit o accidentare la glezna stângă, în primul set, la scorul de 2-2, și a fost vizibil afectată pe toată durata meciului de această problemă.
În octombrie 2015, Simona Halep (2 WTA) a abandonat în primul tur la Beijing (la scorul 4-5 cu Lara Arruabarrena), din pricina vechii probleme. Abandonul de la Beijing a fost al doilea din 2015, după ce constanțeanca se mai accidentase și în finala de la Toronto, în luna august (6-7, 7-6, 0-3 cu Belinda Bencici).
A doua jucătoare a lumii a suferit aceeași accidentare pe 18 februarie 2014, la Dubai, dar a revenit repede, mai puternică. Inflamația tendonului ahilian a determinat-o pe Simona să se retragă de la întrecerea arabilor în primul tur, la scorul de 1-6, 1-1, în partida cu Alize Cornet. Halep a intrat din nou pe teren după trei săptămâni. S-a recuperat fără probleme după leziunea suferită la tendonul lui Ahile.
Accidentarea Simonei este una fecventă în rândul jucătoarelor de tenis, durerile la tendonul lui Ahile manifestându-se din pricina suprasolicitării fizice. Necesită tratament și timp de odihnă (câteva zile). De altfel, după Beijing 2015, Halep s-a refăcut în timp util și a participat la Turneul Campioanelor de la Singapore, acolo unde, în 2014, jucase finala, pierdută la Serena Williams.
”Resimt dureri la tendonul lui Ahile. Se înrăutătește. Am crezut că merge spre mai bine și că pot juca, dar nu este așa și nu vreau să forțez. Este o accidentare păcătoasă, de fiecare dată este riscant”, s-a plâns, frecvent, Halep.
Halep este mereu surprinzătoare. După un abandon, nu sunt excluse rezultatele mari. Spre exemplu, la trei săptămâni după o accidentare identică, Simona a ajuns în semifinale, la Indian Wells (8-15 martie 2015, la Indian Wells), acolo unde a atins faza semifinalelor (3-6, 4-6 cu Agnieszka Radwanska). Medicii care au investigat-o pe Simona la acea vreme și i-au recomandat sportivei doar 10 zile de repaus. Nu neapărat durerile nu-i dau pace Simonei, cât nevoia de a lua o pauză, pentru a se recupera complet, știut fiind că nu poate duce, la intensitate mare, două săptămâni la rând de turneu.
”Cele mai frecvente probleme apar din cauza schimbărilor bruste de direcție”
Fizioterapeutul Horia Racolta a explicat pentru ProSport cauzele accidentării Simonei: ”La tenismeni, cele mai frecvente probleme la tendonul lui Ahile apar din cauza solicitarilor din cadrul schimbărilor bruste de directie, însă și încărcarea articulară prelungită sau încalțămintea participă la inflamarea tendonului. Pot chiar provoca microfisuri la acest nivel. De asemenea, încălzirea necorespunzatoare, precum și executarea greșită, în mod repetat, a unor exerciții joacă un rol negativ. Oboseala și suprasolicitarea contribuie în mod negativ, jucătorul nefiind capabil să controleze corect mișcările și să prevină accidentările”.